POSIBILITATE, (2) posibilități, s. f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce este cu putință și poate deveni realitate. 2. Mijloc de realizare, de înfăptuire a ceva; putință, modalitate. ♦ Posibilități materiale = bani (necesari traiului). ◊ Expr. în măsura (sau în limita) posibilităților = în măsura în care este posibil. ♦ (La pl.) Calități, însușiri care se pot dezvolta, maturiza. Tânăr cu posibilități. – Din fr. possibilitè, lat. possibilitas, -atis.

posibilitate sf [At: MAG. IST. 1,196/5 / Pl: ~tăți / E: fr possibilité, lat possibilitas, -atis] 1 Capacitate a unui lucru de a se putea întâmpla. 2 Capacitate a unui lucru de a se putea realiza. 3 Îngăduință. 4 Capacitate a unui lucru de a putea fi imaginat. 5 Mijloc, modalitate de realizare, de înfăptuire a ceva Si: putință, (îvp) putere, (înv) puterință, putincioșie (reg) modru, (îvr) putibilitate. 6 (Îs) ~tăți materiale Bani necesari traiului. 7 (Îlav) În măsura (sau în limita) ~tăților Atât cât (se) va putea sau cât (se) poate. 8 (Lpl) Însușiri intelectuale, morale etc. de care dispune cineva. 9 (Lpl) Calități ale unei ființe care se pot dezvolta. 10 Categorie filozofică desemnând tendințele de dezvoltare care duc la constituirea unui nou fenomen, premisele obiective ale unei viitoare realități.

POSIBILITATE, (2) posibilități, s. f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce poate deveni în viitor o realitate. 2. Mijloc de realizare, de înfăptuire a ceva; putință, modalitate. ♦ Posibilități materiale = bani (necesari traiului). ♦ Expr. În măsura (sau în limita) posibilităților = în măsura în care este posibil. ♦ (La pl.) Calități, însușiri care se pot dezvolta, maturiza. Tânăr cu posibilități. – Din fr. possibilité, lat. possibilitas, -atis.

POSIBILITATE, (2) posibilități, s. f. 1. Faptul de a fi posibil, caracterul lucrului posibil. Posibilitatea întreruperii unei lucrări. 2. Mijloc de realizare, de înfăptuire; putință, modalitate. Sînt contabil și aș putea să mă angajez la o bancă, la o societate, cu posibilitatea de a trece de la un grad la altul. PAS, Z. I 298. ◊ Expr. În măsura (sau în limita) posibilităților = întrucît e posibil, dacă va fi posibil. ◊ Posibilități materiale = bani. Pleacă la Budapesta cu intenția de a studia medicina, li lipsesc însă posibilitățile materiale și e silit să intre într-o școală militară, V. ROM., noiembrie 1953, 282. ♦ Calități, însușiri care se pot dezvolta. Tînăr cu posibilități.

POSIBILITATE s.f. 1. Faptul de a fi posibil. ♦ Categorie filozofică desemnînd tendințele de dezvoltare care duc la constituirea unui nou fenomen, premisele obiective ale viitoarei realități. 2. Putință, modalitate, putere. ♦ În măsura (sau în limita) posibilităților = cum va fi posibil. ♦ (La pl.) Calități care se pot dezvolta. [Cf. lat. possibilitas, fr. possibilité].

POSIBILITATE s. f. 1. faptul de a fi posibil. ◊ premisele obiective ale unei realități viitoare. 2. modalitate de realizare a ceva. ♦ în măsura (sau în limita) ~tăților = atât cât este posibil. ◊ (pl.) calități de care dispune cineva. (< fr. possibilité, lat. possibillitas)

POSIBILITATE ~ăți f. 1) Caracter posibil. 2) Lucru posibil. 3) mai ales la pl. Mijloc posibil. ◊ În măsura (sau în limita) ~ăților pe cât e posibil. [G.-D. posibilității] /<fr. possibilité, lat. possibilitas, ~atis

posibilitate f. caracterul celor posibile.

*posibilitáte f. (lat. possibilitas, -átis). Calitatea de a fi posibil: nu cred în posibilitatea acestuĭ lucru.

posibilitate s. f., g.-d. art. posibilității; pl. posibilități

posibilitate s. f., g.-d. art. posibilității; pl. posibilități

posibilitate s. f., g.-d. art. posibilității; pl. posibilități

POSIBILITATE s. 1. eventualitate, probabilitate. (Nu trebuie exclusă această ~.) 2. potențialitate, probabilitate, virtualitate. (~ câștigării competiției.) 3. v. capacitate. 4. v. facultate. 6. v. mod. 7. v. șansă.

POSIBILITATE s. 1. eventualitate, probabilitate. (Nu trebuie exclusă această ~.) 2. potențialitate, probabilitate, virtualitate. (~ cîștigării competiției.) 3. capacitate, forță, putere, putință, (înv.) puterință, puternicie. (~ de a face ceva.) 4. aptitudine, capacitate, facultate, însușire. (~ intelectuale.) 5. putere, putință, stare, (înv.) putincioșie. (Să dea fiecare după ~ lui.) 6. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.) 7. sorți (pl.), șansă. (~ de reușită.)

Posibilitate ≠ imposibilitate

POSIBILITATE. Subst. Posibilitate, virtualitate, probabilitate, eventualitate, pontențialitate, latență (livr.); verosimilitate, verosimilitudine (rar), plauzibilitate. Presupunere, presupus (pop. și fam.), presupoziție (rar), prezumție (livr.); supoziție, ipoteză; prezicere, previziune, predicțiune (livr.), pronostic. Speranță, sperare (înv.), nădejde, nădăjduire (rar). Șansă, circumstanță favorabilă, prilej, ocazie. Adj. Posibil, virtual, probabil, eventual; potențial, latent; verosimil, plauzibil. Prezumtiv, ipotetic. Vb. A fi probabil (posibil). A presupune; a prezice, a prevedea, a pronostica. A spera, a nădăjdui. A avea șansă (noroc, baftă); a avea prilejul, a avea ocazia. Adv. Probabil, poate. V. destin, întîmplare, prezicerea viitorului, speranță, viitor.

POSIBILITÁTE (< fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce este cu putință și poate deveni realitate. 2. (FILOZ.) P. metafizică (sau absolută) = capacitate a unei ființe, a unei esențe, a unui lucru etc. de a fi întrucât nu sunt contradictorii. P. fizică (sau de fapt) = p. bazată pe existența condițiilor, susceptibilă să producă lucrul considerat, dar nu și pe existența mijloacelor necesare pentru producerea acelui lucru. 3. Putință, modalitate, putere. ♦ (La pl.) Calități, însușiri și stare potențială.

Quidlibet audendi potestas (lat. „Posibilitatea de a îndrăzni orice, îngăduința oricărei îndrăzneli”) – Expresia este prescurtarea versului 10 din „Arta poetică” a lui Horațiu. Versul se referă la poeți și pictori care „au avut întotdeauna libertatea de a îndrăzni orice”: „Quidlibet audendi semper fuit aequa potestas.” Prin „a îndrăzni orice” se înțeleg licențele poetice. Expresia e utilizată pentru a scuza procedeul poeților de a da frîu liber fanteziei, de a romanța istoria, de a-și permite licențe care, de obicei, nu se îngăduie simplilor muritori. LIT.