POSTAVĂ, postăvi, s. f. (Pop.) 1. Albie, covată. 2. Ladă în care curge făina în urma măcinatului. – Din sb. postava.

postavă sf [At: PANN, P. V. III, 69/15 / V: (reg) ~av s / Pl: ~tăvi, ~ve / E: srb postava, bg постав] 1 (Pop) Albie care servește la spălatul rufelor, la frământatul aluatului etc. 2 (Pop; pex) Vas mai mare de lemn asemănător cu o albie. 3 (Reg) Ladă în care curge făina la moară, în timpul măcinatului Si: covată, (reg) ladă, troacă, tron, vălău. 4 (Reg) Jgheab de lemn sau de fier care se pune la streașina caselor pentru a se scurge apa de ploaie.

POSTAVĂ, postăvi, s. f. (Pop.) 1. Albie (care servește la frământatul aluatului, la spălatul rufelor etc.). 2. Ladă în care curge făina la moară în timpul măcinatului. – Din scr. postava.

POSTAVĂ, postăvi, s. f. (Popular) 1. Albie servind la frămîntatul aluatului, la spălatul rufelor, la păstrarea sau la transportarea cerealelor sau fructelor, la adăpatul vitelor etc. Sămînța de cînepă se pune în saci... postăvi sau alt vas, după ce se mai usucă. PAMFILE, A. R. 174. Băieții și fetele veneau mereu cu postăvile încărcate [de prune]. MACEDONSKI, O. III 140. Mustul curge într-o postavă mare. I. IONESCU, M. 371. 2. Lada în care curge făina la moară. Din cînd în cînd, un gospodar încărca o lopățică de făină din postavă și se apropia de dînsul. SADOVEANU, O. V 529. [Lacomul] cere Și din coș grăunțe Și din postavă tărîțe. PANN, P. V. III 69.

postavă n. 1. albie mai mică; 2. lada dela moară în care cade făina: (scumpul) caută să ia din coș grăunțe și din postavă mălaiu PANN. [Serb. POSTAVA, albie].

postávă f., pl. e și ăvĭ (vsl. podŭ-stava, lucru pus dedesupt, postava, depozit, țesătură, sîrb. postava, albie, căptușeală, bg. postav, teasc, albie. V. postav). Vest. Albie, covată, copaĭe. Vasu în care cade făina la moară.

bostavă sf vz postavă

postav² s vz postavă

postavă (albie) (pop.) s. f., g.-d. art. postăvii; pl. postăvi

postavă (albie) (pop.) s. f., g.-d. art. postăvii; pl. postăvi

postavă (albie, ladă) s. f., g.-d. art. postăvii; pl. postăvi

POSTAVĂ s. v. albie, copaie, covată.

POSTAVĂ s. (TEHN.) ladă, (Transilv.) troacă. (În ~ curge făina măcinată, la moară.)

POSTAVĂ s. (TEHN.) ladă, (Transilv.) troacă. (În ~ curge făina măcinată la moară.)

postavă s. v. ALBIE. COPAIE. COVATĂ.

postavă (-ve), s. f. – 1. Albie, covată. – 2. Beci. – Megl. pustav. Sl. podŭstava „depozit” (Cihac, II, 280; Conev 61), cf. bg. postav, sb., cr. postava. Este dubletul lui posteucă, s. f. (proptea care ridică osia carului în timpul ungerii), din sl. podstavka (Tiktin).