27 de definiții pentru potecă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTECĂ, poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) poti s. f.] – Din bg. păteka.

POTECĂ, poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) poti s. f.] – Din bg. păteka.

pote sf [At: (a. 1563) CUV. D. BĂTR. I, 248 / V: (reg) ~eacă, (îrg) potec sn, ~eică[1], potic sn, (îvp) ~tică, put~ / Pl: ~eci, (reg) ~ece / E: bg пътека] 1 Drum îngust de țară, de munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos Si: cărare, (reg) ponâie, potea1. 2 (Pgn) Drum. 3 (Înv; pex) Trecătoare. 4 (Înv) Defileu. 5 (Îlav) Pe toate ~ecile Peste tot Si: pretutindeni. 6 (Îrg; îe) A păzi (sau a aține) ~ca cuiva A pândi pe cineva pentru a-i face un rău. 7 (Reg; îe) A ști toate ~ecile A ști foarte bine un lucru. 8 (Reg; îe) A-i ști ~ecile A cunoaște secretele cuiva. 9 (Reg; îe) A aduce pe cineva la ~ A convinge pe cineva să nu mai greșească, să se îndrepte. 10 (Îe) A merge (sau a umbla) pe două (sau pe zece) ~eci A fi foarte beat. 11 (Reg; îe) A nu-și vedea ~ca A fi foarte supărat. 12 (Reg; îe) A i se scurta cuiva ~ A nu-i mai lăsa cuiva libertatea să facă orice. 13-14 (Reg; îe) A se strânge după ~eci sau a i se strânge ~ecile (A nu mai umbla sau) a face pe cineva să nu mai umble fără rost. 15 (Reg; îe) A umbla ca pe o ~ A umbla cu sfială, cu teamă sau cu greutate. 16 (Reg; îe) A-și căuta ~cul A se duce acolo unde are treabă. 17 (Reg; îae) A-și vedea de drum. 18 (Reg; îae) A fugi. 19 (Reg; îlv) A-și lua ~ca A pleca. 20 (Reg; îe) I-a adunat Dumnezeu ~ecile Se spune despre cineva care a murit. 21 Loc de trecere printre oameni. 22 (Pex) Pârtie. 23 (Reg; îf potic) Pripor. corectat(ă)

  1. În original, incorect accentuat: potei LauraGellner

POTECĂ, poteci, s. f. 1. Drum îngust, care se poate străbate pe jos (rar, călare); cărare. Poteca rar umblată mă înfunda în tufișuri jilave. C. PETRESCU, S. 19. Drumurile și potecile erau pustii. SADOVEANU, B. 162. Te rog să-mi arăți prin pădure vro potecă de picior, pe unde aș putea merge călare. HOGAȘ, M. N. 71. ◊ Expr. Pe toate potecile = pe toate cărările, v. cărare. Fete ca Tănțica nu se găsesc pe toate potecile. REBREANU, R. I 241. A ști toate potecile = a) a cunoaște bine un loc; b) a fi abil, a cunoaște bine un lucru. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis, a evita subterfugiile. Dacă voiai să te înțelegi cu mine, trebuia să vii pe drum, iară nu pe potecă. SLAVICI, N. II 74. A i se încurca (cuiva) potecile v. încurca. A i se scurta (cuiva) potecile v. scurta. 2. Drum, cale. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Tu n-ai avut de gînd... să arăți poeților din viitorime poteca cea bună. ODOBESCU, S. III 11. – Variantă: (Mold.) poti (ALECSANDRI, T. I 278, NEGRUZZI, S. I 329) s. f.

POTECĂ ~ci f. Drum îngustat pe care se merge pe jos; cărare. ◊ Pe toate ~cile pretutindeni. A ști toate ~cile a) a cunoaște bine locul; b) a ști bine și amănunțit ceva. A-i ști cuiva ~cile a ști secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe ~ci a vorbi direct, fără aluzii. /<bulg. păteka

potecă f. cărare îngustă prin păduri și pe un deal. [Bulg. POTEK].

potécă f., pl. ĭ (bg. pyteka, potecă, d. pytĭ, vsl. pontĭ, drum [V. răspîntie] saŭ d. vsl. potešti-potekon, a curge, adică „pe unde se scurge apa” [V. tocesc]. Vest. Cărare îngustă prin pădurile de munte saŭ de deal. A umbla pe doŭă potecĭ (saŭ cărărĭ), a merge șovăind de beție. A-ĭ ști cuĭva potecile, a-ĭ ști secretele. – În est potícă.

POTI2 s. f. v. potecă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pote s. f., g.-d. art. potecii; pl. poteci

pote s. f., g.-d. art. potecii; pl. poteci

pote s. f., g.-d. art. potecii; pl. poteci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTE s. v. cale, drum, pas, strâmtoare, trecătoare.

POTE s. cărare, (pop.) pârtie, (reg.) potea. (O ~ prin vie.)

pote s. v. CALE. DRUM. PAS. STRÎMTOARE. TRECĂTOARE.

POTE s. cărare, (pop.) pîrtie, (reg.) potea. (O ~ prin vie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

potecă (poteci), s. f. – Cărare, drum îngust. – Var. Mold. potică, Banat poteacă. Bg. pătek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. tešti „a alerga”, cf. slov. potek „curs, mișcare”. – Der. potecuță, s. f. (diminutiv al lui potecă); potecaș, s. m. (grănicer, corp organizat în Munt. în 1834).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari – Hugo, „Hernani”, act. IV. Parola juraților. V. și Per aspera ad astra.

Ad augusta per angusta (lat. „La rezultate strălucite se ajunge pe căi înguste, trudnice”), cu alte cuvinte: orice victorie, orice succes, nu se obține decit prin luptă, prin strădanii, prin înfringerea piedicilor aflate în cale. În acest sens, marele scriitor francez Victor Hugo, în piesa sa Hernani (actul IV), a întrebuințat acest dicton latin ca deviză a conjuraților. (Vezi și expresia apropiată: Per aspera ad astra). FOL.

Intrare: potecă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pote
  • poteca
plural
  • poteci
  • potecile
genitiv-dativ singular
  • poteci
  • potecii
plural
  • poteci
  • potecilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poti
  • potica
plural
  • potici
  • poticile
genitiv-dativ singular
  • potici
  • poticii
plural
  • potici
  • poticilor
vocativ singular
plural
putecă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poteică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poteacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pote, potecisubstantiv feminin

  • 1. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos (rar călare). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI
    • format_quote Poteca rar umblată mă înfunda în tufișuri jilave. C. PETRESCU, S. 19. DLRLC
    • format_quote Drumurile și potecile erau pustii. SADOVEANU, B. 162. DLRLC
    • format_quote Te rog să-mi arăți prin pădure vro potecă de picior, pe unde aș putea merge călare. HOGAȘ, M. N. 71. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Cale, drum, pas, strâmtoare, trecătoare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
      • format_quote figurat Tu n-ai avut de gînd... să arăți poeților din viitorime poteca cea bună. ODOBESCU, S. III 11. DLRLC
    • chat_bubble Pe toate potecile = peste tot, în orice loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: pretutindeni
      • format_quote Fete ca Tănțica nu se găsesc pe toate potecile. REBREANU, R. I 241. DLRLC
    • chat_bubble A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • chat_bubble A ști toate potecile = a cunoaște bine un loc. DLRLC NODEX
    • chat_bubble A ști toate potecile = a fi abil, a cunoaște bine un lucru. DLRLC NODEX
    • chat_bubble A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis, a evita subterfugiile. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Dacă voiai să te înțelegi cu mine, trebuia să vii pe drum, iară nu pe potecă. SLAVICI, N. II 74. DLRLC
    • chat_bubble A i se încurca (cuiva) potecile. DLRLC
    • chat_bubble A i se scurta (cuiva) potecile. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.