25 de definiții pentru potoli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTOLI, potolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din sb. potuliti, bg. potulja.

potoli2 vt [At: ECONOMIA, 161/14 / Pzi: ~lesc / E: mg pótol] (Trs) 1 A compensa. 2 A înlocui drept compensație. 3 A adăuga. 4 A completa drept compensație.

potoli1 [At: PSALT. HUR. 532/15 / V: (reg) ~tăi, ~toi, (înv) ~tolui, (cscj) ~tola / Pzi: ~lesc, (îvr) potol, 2 și: (îvr) potoli, 3 și: (îvr) potoale / E: slv *потолити] 1-2 vtr (A face să-și piardă sau) a-și pierde din intensitate, din tărie, din ritm, din gravitate Si: a (se) alina, a (se) astâmpăra, a (se) atenua, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) liniști, a (se) tempera, (îvp) a (se) ostoi2, (pop) a (se) ogoi3, (îvr) a (se) oteși1, (reg) a (se) opăci. 3-4 vtr (Pex) (A face să înceteze sau) a înceta un lucru început, o acțiune în desfășurare etc. Si: a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina, (îvp) a (se) ostoi2. 5 vt (C. i. deplasarea sau ritmul de deplasare a unei ființe) A face să devină mai puțin repede Si: a încetini. 6 vr (Spc; d. foc sau d. o materie care arde) A scădea în intensitate. 7 vr (Pex; spc; d. foc sau d. o materie care arde) A începe să se stingă. 8 vr (Pex; spc; d. foc sau d. o materie care arde) A se stinge. 9 vt (Trs; Mar) A stinge varul. 10 vt (Reg) A căli fierul. 11 vt (Arg) A mânca. 12-13 vt (Îe) A(-și) ~ foamea (sau setea) A mânca sau a bea puțin, cât să nu-i mai fie foame sau sete.

POTOLI, potolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din scr. potuliti, bg. potulja.

POTOLI, potolesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la senzații sau stări sufletești) A face să scadă în intensitate; a liniști, a calma, a domoli. Jder a poftit apă și și-a potolit setea dintr-un cofăiel. SADOVEANU, F. J. 580. Alină-ți plînsul; potolește-ți dorul. IOSIF, PATR. 81. El și-a potolit necazul – Dar pe doamnă o iubea! Și-ngropînd în coif obrazul Ștefan-vodă-acum plîngea! COȘBUC, P. I 214. Grozav burdihan și nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, P. 242. ◊ (Cu privire la persoane) Aprinde tata un felinar și pleacă să-l potolească pe nebun. STANCU, D. 49. (Refl.) N-o turburați... Se potolește ea și pleacă. DELAVRANCEA, O. II 135. ◊ (Cu privire la acțiuni omenești) Cînd își potoleau mersul... răzbăteau pînă la ei murmure de fluier. SADOVEANU, O. I 131. Buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. ♦ A pune capăt, a face să înceteze. Selim-pașa să trimită oștire ca să potolească cît mai în grabă răscoala din Valachia și Moldova. GHICA, S. 109. 2. Refl. (Despre fenomene, acțiuni sau procese în desfășurare) A pierde din intensitate, a scădea, a se micșora, a înceta. De cu noapte vîntul se potolise. BART, S. M. 54. Afară se potolise viscolul. VLAHUȚĂ, la TDRG. M-au trimis la stînă... să șed acolo pînă s-a mai potoli boliștea. CREANGĂ, A. 15. ◊ (Ironic) După aceasta capra și cu iedul au luat o căpiță de fîn și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. CREANGĂ, P. 33. ◊ (Despre sunete, zgomote) Într-un tîrziu cînd larma s-a potolit, a izbutit să-și facă vocea auzită. GALAN, Z. R. 22. Zgomotele din împrejurimi, un răstimp deșteptate, se potoleau. SADOVEANU, O. IV 31.- Prez. ind. și: potol (IOSIF, P. 22, ALECSANDRI, P. P. 335).

A POTOLI ~esc tranz. A face să se potolească. /<sl. potoliti

A SE POTOLI mă ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se liniști. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) A ajunge la o stare de liniște; a recăpăta calmul; a se liniști; a se calma; a se alina; a se astâmpăra. /<sl. potoliti

potolì v. a stâmpăra, a (se) liniști: a potoli foamea, plânsul, mânia. [Bulg. POTULITI].

potăi v vz potoli1

potoi v vz potoli1

potola v vz potoli1

potolui v vz potoli1

potolésc v. tr. (vsl. po-toliti, a potoli, a acomoda, de unde vine și pătulésc; rus. u-toliti, a potoli. V. tulesc). Astîmpăr, liniștesc, alin: a potoli focu, durerea, întristarea, plînsu, foamea, setea. V. ogoĭesc, ostoĭesc, calmez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

potoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potolesc, 3 sg. potolește, imperf. 1 potoleam; conj. prez. 1 sg. să potolesc, 3 să potolească

potoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potolesc, imperf. 3 sg. potolea; conj. prez. 3 potolească

potoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potolesc, imperf. 3 sg. potolea; conj. prez. 3 sg. și pl. potolească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTOLI vb. v. compensa, despăgubi, răsplăti.

POTOLI vb. 1. a (se) astâmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stâmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminți. 7. v. liniști. 8. v. tempera. 9. v. atenua. 10. v. înceta. 11. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a muți, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.)

POTOLI vb. 1. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) liniști, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 3. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) liniști, a (se) tempera. (Și-a ~ pașii.) 4. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. a (se) astîmpăra, a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) liniști, (înv. și reg. ) a (se) stăvi, (fig.) a (se) înțelepți. (Un plod care nu se mai ~.) 7. a se calma, a se domoli, a se liniști, (fig. ) a se destinde. (Atmosfera din casă s-a mai ~.) 8. a domoli, a stăpîni, a stăvili, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avîntul.) 9. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 10. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se sfîrși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe. (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia s-a ~.) 11. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a muți, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.)

potoli vb. v. COMPENSA. DESPĂGUBI. RĂSPLĂTI.

A se potoli ≠ a se alarma

A (se) potoli ≠ a (se) agita, a (se) întărâta, a (se) intensifica, a (se) stârni

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

potoli (potolesc, potolit), vb.1. A calma, a tempera, a liniști. – 2. A stinge, a reduce. – 3. A stăvili, a domoli, a încetini. – 4. (Refl.) A se stăpîni, a se reține. Sl. potuliti „a pune de acord, a împăca” din toliti „a se potoli” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 426). – Der. potoleală, s. f. (liniștire, calm); potolitor, adj. (liniștitor, calmant); nepotolit, adj. (neliniștit).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potoli, potolesc, vb. refl., tranz. – 1. A (se) stinge: „Potoli, tată, pe mama / C-amu-i arde țâțuca” (Papahagi, 1925: 258). 2. A (se) liniști. 3. A (se) cuminți. – Din bg. potulja, scr. potuliti (Șăineanu, Scriban; DEX); din sl. potuliti „a pune de acord, a împăca”, din toliti „a se potoli” (Miklosich, Cihac, cf. DER).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

potoli, potolesc v. t., v. i. a mânca.

Intrare: potoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potoli
  • potolire
  • potolit
  • potolitu‑
  • potolind
  • potolindu‑
singular plural
  • potolește
  • potoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potolesc
(să)
  • potolesc
  • potoleam
  • potolii
  • potolisem
a II-a (tu)
  • potolești
(să)
  • potolești
  • potoleai
  • potoliși
  • potoliseși
a III-a (el, ea)
  • potolește
(să)
  • potolească
  • potolea
  • potoli
  • potolise
plural I (noi)
  • potolim
(să)
  • potolim
  • potoleam
  • potolirăm
  • potoliserăm
  • potolisem
a II-a (voi)
  • potoliți
(să)
  • potoliți
  • potoleați
  • potolirăți
  • potoliserăți
  • potoliseți
a III-a (ei, ele)
  • potolesc
(să)
  • potolească
  • potoleau
  • potoli
  • potoliseră
potăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potolui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potoli, potolescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Jder a poftit apă și și-a potolit setea dintr-un cofăiel. SADOVEANU, F. J. 580. DLRLC
    • format_quote Alină-ți plînsul; potolește-ți dorul, IOSIF, PATR. 81. DLRLC
    • format_quote El și-a potolit necazul – Dar pe doamnă o iubea! Și-ngropînd în coif obrazul Ștefan-vodă-acum plîngea! COȘBUC, P. I 214. DLRLC
    • format_quote Grozav burdihan și nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, P. 242. DLRLC
    • format_quote Aprinde tata un felinar și pleacă să-l potolească pe nebun. STANCU, D. 49. DLRLC
    • format_quote N-o turburați... Se potolește ea și pleacă. DELAVRANCEA, O. II 135. DLRLC
    • format_quote Cînd își potoleau mersul... răzbăteau pînă la ei murmure de fluier. SADOVEANU, O. I 131. DLRLC
    • format_quote Buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. DLRLC
    • 1.1. A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Selim-pașa să trimită oștire ca să potolească cît mai în grabă răscoala din Valachia și Moldova. GHICA, S. 109. DLRLC
      • format_quote De cu noapte vîntul se potolise. BART, S. M. 54. DLRLC
      • format_quote Afară se potolise viscolul. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
      • format_quote M-au trimis la stînă... să șed acolo pînă s-a mai potoli boliștea. CREANGĂ, A. 15. DLRLC
      • format_quote ironic După aceasta capra și cu iedul au luat o căpiță de fîn și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. CREANGĂ, P. 33. DLRLC
      • format_quote Într-un tîrziu cînd larma s-a potolit, a izbutit să-și facă vocea auzită. GALAN, Z. R. 22. DLRLC
      • format_quote Zgomotele din împrejurimi, un răstimp deșteptate, se potoleau. SADOVEANU, O. IV 31. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Prezent indicativ și: potol. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.