11 definiții pentru povârnit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVÂRNIT, -Ă, povârniți, -te, adj. Care este aplecat, înclinat; care este situat în pantă sau formează o pantă. – V. povârni.

POVÂRNIT, -Ă, povârniți, -te, adj. Care este aplecat, înclinat; care este situat în pantă sau formează o pantă. – V. povârni.

povârnit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 205 / Pl: ~uri / E: povârni] 1-5 Povârnire (1-5). 6 (Olt) Înfășurare a funiei pe un par la treieratul cu cai.

povârnit2, ~ă [At: BIBLIA (1688), 400v2/51 / V: (înv) pohâ~ / Pl: ~iți, ~e / E: povârni] 1 a (Pop) Lăsat într-o parte din poziția verticală Si: aplecat, înclinat, (îvp) ponorât, (pop) pornit2, (îvr) povortit. 2 a (Pop; d. oameni) Gata să cadă. 3 a Care s-a dărâmat, s-a surpat, s-a prăbușit. 4 a (Îvr; fig; îf pohârnit) Care se află în declin, în regres. 5 a (Pop; d. terenuri, forme de relief, dmmuri etc.) Care este orientat în pantă1. 6 sm (Îvr; fig) Om afurisit, rău.

POVÎRNIT, -Ă, povîrniți, -te, adj. (Despre terenuri) În pantă, înclinat, aplecat (într-o parte). V. abrupt. Ilie umbla cu bățul în mină, atent la picioarele cailor ce alunecau pe drumul povîrnit. DUMITRIU, N. 203. Cu grabă trecu prin ulițele povîrnite, urmat de slujitorul său. SADOVEANU, Z. C. 316. Iar cînd drumul se prăvale Jos, la coastă povîrnită, Calcă baciul ca pe gratii Și-i strunește blînd cu gura:Cătinel, feciorii tatii, Ca să n-o pornim de-a dura! TOPÎRCEANU, B. 21. ♦ Pieziș, oblic. În fundul unei tinde întunecoase, se vedea gîrliciul povîrnit al pivniței cu porțile-i de zăbrele. ODOBESCU, S. A. 130.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POVÂRNIT adj. 1. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, prăvălit, strâmb, (pop. și fam.) hâit, (reg.) șoldit, șoldiu, (Ban.) șovâi. (O casă ~.) 2. v. înclinat.

POVÂRNIT adj. v. prăbușit, prăvălit, răsturnat, surpat.

POVÎRNIT adj. 1. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, prăvălit, strîmb, (pop. și fam.) hîit, (reg.) șoldit, șoldiu, (Ban.) șovîi. (O casă ~.) 2. aplicat, înclinat, oblic, pieziș, plecat, (rar) teșos, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic. (Coasta ~ a dealului.)

povîrnit adj. v. PRĂBUȘIT. PRĂVĂLIT. RĂSTURNAT. SURPAT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

povârnit s.n. (reg.) înfășuratul funiei pe un par (din mijlocul ariei) la treieratul cu cai.

Intrare: povârnit
povârnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povârnit
  • povârnitul
  • povârnitu‑
  • povârni
  • povârnita
plural
  • povârniți
  • povârniții
  • povârnite
  • povârnitele
genitiv-dativ singular
  • povârnit
  • povârnitului
  • povârnite
  • povârnitei
plural
  • povârniți
  • povârniților
  • povârnite
  • povârnitelor
vocativ singular
plural
pohârnit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

povârnit, povârniadjectiv

  • 1. Care este aplecat, înclinat; care este situat în pantă sau formează o pantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ilie umbla cu bățul în mînă, atent la picioarele cailor ce alunecau pe drumul povîrnit. DUMITRIU, N. 203. DLRLC
    • format_quote Cu grabă trecu prin ulițele povîrnite, urmat de slujitorul său. SADOVEANU, Z. C. 316. DLRLC
    • format_quote Iar cînd drumul se prăvale Jos, la coastă povîrnită, Calcă baciul ca pe gratii Și-i strunește blînd cu gura: – Cătinel, feciorii tatii, Ca să n-o pornim de-a dura! TOPÎRCEANU, B. 21. DLRLC
    • 1.1. Oblic, pieziș. DLRLC
      • format_quote În fundul unei tinde întunecoase, se vedea gîrliciul povîrnit al pivniței cu porțile-i de zăbrele. ODOBESCU, S. A. 130. DLRLC
etimologie:
  • vezi povârni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.