11 definiții pentru povățuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVĂȚUIRE, povățuiți, s. f. (Pop.) Faptul de a povățui; sfat, îndrumare, povață. – V. povățui.

povățuire sf [At: (a. 1750-1780) GCR II, 82/25 / Pl: ~ri / E: povățui] (Înv) 1 Îndrumare în legătură cu luarea unei hotărâri într-o situație dificilă, în adoptarea unei atitudini, pentru atingerea unui scop etc. 2 (Pex; ccr) Povață (4). 3 (Spc) Lucrare literară care conține sfaturi, îndemnuri. 4 Guvernare. 5 Învățare. 6 Inițiere. 7 (Rar) Indicare. 8 Comandă a unei unități militare Si: conducere. 9 Conducere a unui autovehicul, a unor mecanisme etc. 10 Impunere. 11 Ordonare. 12 Hotărâre. 13 (Fiz) Ductilitate.

POVĂȚUIRE, povățuiri, s. f. Faptul de a povățui; sfat, îndrumare, povață. – V. povățui.

POVĂȚUIRE, povățuiri, s. f. Faptul de a povățui; îndrumare, călăuzire; (concretizat) sfat, povață, învățătură. Sub povățuirea unui părinte învățat, deosebitele țări pe unde trecea era ca o carte deschisă dinaintea ochilor săi. NEGRUZZI, S. II 142. Istoria este... testamentul lăsat de către strămoși strănepoților, ca să le slujească de tălmăcire vremii de față și de povățuire vremii viitoare. KOGĂLNICEANU, S. A. 49. Lebăda e omul ce dă povățuire Acelor cari umblă pe cale de pieire. ALEXANDRESCU, P. 83.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

povățuire (pop.) s. f., g.-d. art. povățuirii; pl. povățuiri

povățuire (pop.) s. f., g.-d. art. povățuirii; pl. povățuiri

povățuire s. f., g.-d. art. povățuirii; pl. povățuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POVĂȚUIRE s. v. comandă, conducere, șefie.

POVĂȚUIRE s. îndemn, îndrumare, învățătură, povață, sfat, vorbă, (pop.) învăț, consiliu, cuget, dăscălie, gînd, povățuială, povățuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat ~.)

povățuire s. v. COMANDĂ. CONDUCERE. ȘEFIE.

Intrare: povățuire
povățuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povățuire
  • povățuirea
plural
  • povățuiri
  • povățuirile
genitiv-dativ singular
  • povățuiri
  • povățuirii
plural
  • povățuiri
  • povățuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

povățuire, povățuirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a povățui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sub povățuirea unui părinte învățat, deosebitele țări pe unde trecea era ca o carte deschisă dinaintea ochilor săi. NEGRUZZI, S. II 142. DLRLC
    • format_quote Istoria este... testamentul lăsat de către strămoși strănepoților, ca să le slujească de tălmăcire vremii de față și de povățuire vremii viitoare. KOGĂLNICEANU, S. A. 49. DLRLC
    • format_quote Lebăda e omul ce dă povățuire Acelor cari umblă pe cale de pieire. ALEXANDRESCU, P. 83. DLRLC
etimologie:
  • vezi povățui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.