20 de definiții pentru poznă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POZNĂ, pozne, s. f. (Pop. și fam.) 1. Vorbă sau faptă care stârnește râsul. 2. Situație, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudățenie. 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. ♦ Farsă jucată cuiva. – Et. nec.

POZNĂ, pozne, s. f. (Pop. și fam.) 1. Vorbă sau faptă care stârnește râsul. 2. Situație, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudățenie. 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. ♦ Farsă jucată cuiva. – Et. nec.

poznă1 sf [At: URECHE, ap. LET. I, 206/11 / S: posnă / V: (reg) pozmă / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Îvp) Faptă, întâmplare, situație etc. care provoacă cuiva un rău, un neajuns, un necaz, o nenorocire Si: belea, bucluc. 2 (Reg; îe) A da de ~ (cu cineva) A o păți. 3 (Înv) Întâmplare regretabilă. 4 (Rar) Lucru, faptă, întâmplare, situație care iese din comun Si: bizarerie, ciudățenie, curiozitate, minunăție. 5 (Reg; îlav) A ~na De-a-ndoaselea. 6 (Reg; îe) A face ~ A face o impresie deosebită. 7 (Reg; îae) A face senzație. 8 (Șîe a face ~ne) Faptă regretabilă, greșeală etc. de gravitate redusă, comisă de cineva Si: boroboanță, trăsnaie, (reg) nișaftă. 9 (Buc; lpl) Scandal mare. 10 Păcăleală cu consecințe lipsite de gravitate făcută cuiva Si: farsă, festă, renghi, (îrg) marghiolie, (reg) mișculanță. 11 Faptă sau vorbă care provoacă râs, haz, veselie Si: ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, (înv) măscăriciune, (reg) marafet, ponos1, (fam) pehlivănie. 12 (Pfm) Împrejurare neplăcută pentru cineva. 13 (Reg; gmț) Organ genital feminin.

POZNĂ, pozne, s. f. 1. Faptă sau vorbă care provoacă haz, veselie. V. ghidușie. Să fi văzut cîte pozne și cîte alea toate mai făceaxn noi... ca să ne veselim. STĂNOIU, I. 119. Dumitale-ți place, bade, tot de pozne să te ții! Numai basme-nfricoșate de prin țări și-mpărății Ne spuseși la șezătoare. EFTIMIU, Î. 82. Norocul e cam năzdrăvan, Face multe pozne într-un an. TEODORESCU, P. P. 184. ♦ Ciudățenie, minunăție, curiozitate. Bine, părințele, da pozna asta n-am mai văzut-o niciodată. HOGAȘ, DR. 150. Auzi poznă!.. Cică i-au luat moșiile din vîrfu catargului. ALECSANDRI, T. 138. 2. Întîmplare regretabilă, provocată de nepriceperea sau neîndemînarea cuiva (v. boroboață); faptă necugetată, săvîrșită de cineva care nu-i prevede consecințele. Ai făcut vreo poznă? Ai furat? Ai omorît? Spune degrabă! SADOVEANU, N. F. 106. Pozna cu răsturnarea cafelei și prăpădirea feței de masă fu repede iertată și uitată. REBREANU, R. I 26. Mă rog, mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem, de n-aveai cap să scoți obrazul în lume de rușine, CREANGĂ, A. 51. Deschizi, ori stric ușa?... – Te rog, Leonițule, nu te apuca de pozne. ALECSANDRI, T. I 39. ◊ (Adesea în fraze exclamative) De pădurea cea bătrînă să nu te atingi că-i poznă! CREANGĂ, P. 316. Ce poznă că n-am știut! Plecam drept spre casă, făceam și eu ceva parale. CONTEMPORANUL, VII 41.

POZNĂ ~e f. 1) Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboață; năzbâtie; șotie; bazaconie; drăcie. 2) pop. Întâmplare sau situație ciudată; comedie. Mare ~. 3) Vorbă care provoacă hazul; vorbă năstrușnică. [G.-D. poznei] /Orig. nec.

POZNĂ s.f. 1. (Mold.) 1. Faptă, întîmplare, situație care provoacă cuiva un rău, un neajuns, un necaz, o nenorocire, Ciude și pozne făcea în domnia lui. URECHE. Trecând la Hotin ...mare stricăciune și pozne făce oamenilor pre unde lovie. NECULCE; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. 2. Păcăleală, farsă; festă, renghi. Făcusă acea poznă cu luarea hainei. B 1774, 52r. Etimologie necunoscută. Cf. î n a l j o s (2), m a r g h i o l i e, t ă l p i j i c.

poznă f. Mold. 1. glumă proastă: festă, renghiu; 2. belea: iacă pozna că se prăbușește AL. [Nemț. POSSEN].

póznă f., pl. e (vgerm. posse, pl. possen, poznă). Fam. Glumă, bazaconie, ghidușie, farsă. Renghĭ, șotie, bozma, surpriză neplăcută: încet cu acest cal, că’ndată-țĭ face pozna. E poznă, e lucru mare (interesant, neplăcut ș. a.): nu te atinge de el (de ex., de un copil supărăcĭos), că-ĭ poznă!

păznă[1] sf vz poznă1 corectat(ă)

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poznă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. poznei; pl. pozne

poznă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. poznei; pl. pozne

poznă s. f., g.-d. art. poznei; pl. pozne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POZNĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

POZNĂ s. 1. v. glumă. 2. drăcie, drăcovenie, năzbâtie, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (S-a lăsat de ~e.) 3. v. farsă. 4. boroboață, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărâmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ a mai făcut?) 5. v. năzbâtie. 6. gafă, prostie. (Te rog să mă scuzi pentru ~ pe care am făcut-o fără să vreau.) 7. v. încurcătură. 8. v. ciudățenie.

POZNĂ s. 1. ghidușie, glumă, năzbîtie, năzdrăvănie, nebunie, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (M-au amuzat ~ele lui.) 2. drăcie, drăcovenie, năzbîtie, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (S-a lăsat de ~e.) 3. farsă, festă, ghidușie, glumă, păcăleală, păcălitură, ștrengărie, (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărîmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (I-a jucat o ~.) 4. boroboață, ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, pocinog, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov, și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ a mai făcut?) 5. bazaconie, năzbîtie, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 6. gafă, prostie. (Te rog să mă scuzi pentru ~ pe care am făcut-o fără să vreau.) 7. încurcătură, pățanie, (pop. și fam.) tărășenie, (fam.) comedie, dandana, istorie. (Abia a scăpat din ~ aceea.) 8. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut în viața lui.)

poznă s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poznă (pozne), s. f.1. Boroboață, trăsnaie. – 2. Belea, bucluc. Origine incertă. Pare legat de sl. poznanije „cunoștință”, dar evoluția semantică nu este clară. Alte explicații nu sînt mai bune: din sl. posmechŭ „rîs” (Cihac, II, 289); din germ. Posen „glume” (Tiktin; Scriban). – Der. poznaș, adj. (hazliu, glumeț; ștrengar; rar, ciudat; primejdios, periculos). Rut. pozna provine din rom.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

poznă, pozne s. f. (glum.) poză, fotografie

Intrare: poznă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poznă
  • pozna
plural
  • pozne
  • poznele
genitiv-dativ singular
  • pozne
  • poznei
plural
  • pozne
  • poznelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posnă
  • posna
plural
  • posne
  • posnele
genitiv-dativ singular
  • posne
  • posnei
plural
  • posne
  • posnelor
vocativ singular
plural
păznă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poznă, poznesubstantiv feminin

popular familiar
  • 1. Vorbă sau faptă care stârnește râsul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să fi văzut cîte pozne și cîte alea toate mai făceaxn noi... ca să ne veselim. STĂNOIU, I. 119. DLRLC
    • format_quote Dumitale-ți place, bade, tot de pozne să te ții! Numai basme-nfricoșate de prin țări și-mpărății Ne spuseși la șezătoare. EFTIMIU, Î. 82. DLRLC
    • format_quote Norocul e cam năzdrăvan, Face multe pozne într-un an. TEODORESCU, P. P. 184. DLRLC
  • 2. Situație, întâmplare etc. curioasă, ciudată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bine, părințele, da pozna asta n-am mai văzut-o niciodată. HOGAȘ, DR. 150. DLRLC
    • format_quote Auzi poznă!... Cică i-au luat moșiile din vîrfu catargului. ALECSANDRI, T. 138. DLRLC
  • 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai făcut vreo poznă? Ai furat? Ai omorît? Spune degrabă! SADOVEANU, N. F. 106. DLRLC
    • format_quote Pozna cu răsturnarea cafelei și prăpădirea feței de masă fu repede iertată și uitată. REBREANU, R. I 26. DLRLC
    • format_quote Mă rog, mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem, de n-aveai cap să scoți obrazul în lume de rușine, CREANGĂ, A. 51. DLRLC
    • format_quote Deschizi, ori stric ușa?... – Te rog, Leonițule, nu te apuca de pozne. ALECSANDRI, T. I 39. DLRLC
    • format_quote (Adesea în fraze exclamative) De pădurea cea bătrînă să nu te atingi că-i poznă! CREANGĂ, P. 316. DLRLC
    • format_quote (Adesea în fraze exclamative) Ce poznă că n-am știut! Plecam drept spre casă, făceam și eu ceva parale. CONTEMPORANUL, VII 41. DLRLC
    • 3.1. Farsă jucată cuiva. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.