prăpădit, ~ă [At: R. POPESCU, ap. CM I, 332 / Pl: ~iți, ~e / E: prăpădi] 1 a Care este distrus. 2 a Care a suferit mari pagube materiale. 3 a (D. obiecte) Care este foarte uzat. 4 a De foarte proastă calitate. 5 a (D. construcții) Care este dărăpănat sau sărăcăcios. 6 a (D. așezări) Care are clădiri dărăpănate. 7 a (D. bani, averi, bunuri materiale etc.) Consumat în mod excesiv sau fără folos Si: irosit, risipit². 8 a (D. ființe) Care și-a pierdut capacitatea de muncă în urma efortului excesiv și prelungit sau a unei boli Si: epuizat, extenuat, istovit, sfârșit, vlăguit, (reg) pandosit. 9-10 smf, a (Om) sărac. 11-12 smf, a (Om) amărât. 13-14 smf, a (Pex) (Om) chinuit. 15-16 smf, a (Om) care are un caracter josnic. 17-18 smf, a (Persoană) care comite acte josnice. 19-20 smf, a (Om) ticălos.

PRĂPĂDIT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. Care se află în stare proastă, stricat, deteriorat; (despre persoane) cu forțele fizice sau morale epuizate; nimicit, distrus. Mă vezi prăpădit, dar altfel această mînă secată Tot ar mai putea trimite dușmanului o săgeată. HASDEU, R. V. 60. N-aveam nici hrană, nici țol de-nvălit, Și nici o putere!... eram prăpădit! ALECSANDRI, P. A. 50. Cu dorul nu-i de glumit, Că te face prăpădit. HODOȘ, P. P. 40. ◊ (Substantivat, urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd persoana în discuție) De ce nu le spui să se mute? – Unde să se ducă prăpădiții de ei? PAS, Z. I 31. Un ăla... un prăpădit de amploiat, n-are chioară în pungă și se ține după nevestele negustorilor. CARAGIALE, O. I 44.

PRĂPĂDIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PRĂPĂDI și A SE PRĂPĂDI. 2) (despre obiecte, clădiri etc.) Care a ajuns într-o stare rea sub acțiunea unor factori nocivi; deteriorat; uzat. 3) și substantival (despre persoane) Care este distrus fizicește sau/și moralicește; epuizat; vlăguit. ◊ Om ~ om care trezește compătimire. 4) Care este foarte sărac. /v. a (se) prăpădi

prăpădit a. 1. ruinat; 2. cu totul stricat: haine prăpădite. ║ adv. foarte: prăpădit de slab. ║ m. ticălos: un prăpădit de argat.

prăpădít, -ă adj. Ruinat, stricat. Fig. Perdut, păcătos, ticălos: măĭ prăpăditule! Adv. Foarte aproape de peire: prăpădit de slab.

PRĂPĂDIT adj., s. 1. adj. v. nimicit. 2. adj. v. extenuat. 3. adj. v. slab. 4. adj., s. v. neputincios. 5. adj. v. amărât. 6. adj. v. ruinat. 7. adj. v. deplorabil. 8. adj. v. uzat. 9. adj. v. sărăcăcios. 10. adj. cheltuit, irosit, risipit, (reg.) părăduit. (O avere ~.)

PRĂPĂDIT adj., s. 1. adj. distrus, nimicit, potopit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 2. adj. epuizat, extenuat, frînt, istovit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.) 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 4. adj., s. incapabil, necapabil, neputincios, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 5. adj. amărît, nenorocit, (fig.) pârlit. (Un funcționar ~.) 6. adj. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 7. adj. deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Casa era într-o stare ~.) 8. adj. uzat, (pop. și fam.) paradit. (O cămașă ~.) 9. adj. mizer, mizerabil, sărăcăcios. (Un tîrg ~ de odinioară.) 10. adj. cheltuit, irosit, risipit, (reg.) părăduit. (O avere ~.)