15 definiții pentru predestina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDESTINA, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.

predestina vt [At: (a. 1774) URICARIUL I, 173 / V: (înv) ~deșt~ / Pzi: ~nez, 3 și (înv) predesti / E: lat praedestinare, fr prédestiner] 1 (Subiectul este o forță supranaturală) A hotărî dinainte soarta cuiva Si: a meni, a predetermina (1), a sorti, a ursi. 2 A determina dinainte actele de voință Si: a predetermina (2). 3 A decide înainte de a acționa Si: a predetermina (3). 4 (Rar) A prezice destinul.

PREDESTINA, predestinez, vb. I. Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.

PREDESTINA, predestinez, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu și la formarea diatezei pasive) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. Pentru ce mai împletește cu argint și cu mătase Strofele predestinate urme multe să nu lase. MACEDONSKI, O. I 128.

PREDESTINA vb. I. tr. A hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni; a predetermina. [< fr. prédestiner, it. predestinare, lat. praedestinare].

PREDESTINA vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare)

A PREDESTINA ~ez tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a soroci; a ursi; a hărăzi; a meni. /<fr. prédestiner, lat. praedestinare

predestinà v. 1. a destina dinainte (la fericire pe cei aleși); 2. a rezerva pentru ceva inevitabil.

*predestinéz v. tr. (lat. prae-déstino, -áre). Destinez din ainte, menesc, ursesc, hotărăsc soarta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

predestina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predestinez, 3 predestinea; conj. prez. 1 sg. să predestinez, 3 să predestineze

predestina (a ~) vb., ind. prez. 3 predestinea

predestina vb., ind. prez. 1 sg. predestinez, 3 sg. și pl. predestinea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREDESTINA vb. 1. v. hărăzi. 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sunt ~ să fie fericiți.)

PREDESTINA vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sînt ~ să fie fericiți.)

Intrare: predestina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • predestina
  • predestinare
  • predestinat
  • predestinatu‑
  • predestinând
  • predestinându‑
singular plural
  • predestinea
  • predestinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • predestinez
(să)
  • predestinez
  • predestinam
  • predestinai
  • predestinasem
a II-a (tu)
  • predestinezi
(să)
  • predestinezi
  • predestinai
  • predestinași
  • predestinaseși
a III-a (el, ea)
  • predestinea
(să)
  • predestineze
  • predestina
  • predestină
  • predestinase
plural I (noi)
  • predestinăm
(să)
  • predestinăm
  • predestinam
  • predestinarăm
  • predestinaserăm
  • predestinasem
a II-a (voi)
  • predestinați
(să)
  • predestinați
  • predestinați
  • predestinarăți
  • predestinaserăți
  • predestinaseți
a III-a (ei, ele)
  • predestinea
(să)
  • predestineze
  • predestinau
  • predestina
  • predestinaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • predeștina
  • predeștinare
  • predeștinat
  • predeștinatu‑
  • predeștinând
  • predeștinându‑
singular plural
  • predeștinea
  • predeștinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • predeștinez
(să)
  • predeștinez
  • predeștinam
  • predeștinai
  • predeștinasem
a II-a (tu)
  • predeștinezi
(să)
  • predeștinezi
  • predeștinai
  • predeștinași
  • predeștinaseși
a III-a (el, ea)
  • predeștinea
(să)
  • predeștineze
  • predeștina
  • predeștină
  • predeștinase
plural I (noi)
  • predeștinăm
(să)
  • predeștinăm
  • predeștinam
  • predeștinarăm
  • predeștinaserăm
  • predeștinasem
a II-a (voi)
  • predeștinați
(să)
  • predeștinați
  • predeștinați
  • predeștinarăți
  • predeștinaserăți
  • predeștinaseți
a III-a (ei, ele)
  • predeștinea
(să)
  • predeștineze
  • predeștinau
  • predeștina
  • predeștinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

predestina, predestinezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.