17 definiții pentru predispoziție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDISPOZIȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition.

PREDISPOZIȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition.

predispoziție sf [At: MINER. 24/13 / V: (rar) ~iune / S și: ~osi~ / Pl: ~ii / E: fr prédisposition] 1 (Med) Sensibilitate crescută, ereditară sau dobândită, a organismului față de anumite boli Si: (îvr) predispunere (3). 2 Înzestrare naturală care constituie în anumite condiții o premisă favorabilă dezvoltării unei aptitudini sau a unui talent Si: aplecare, înclinație, pornire, (rar) predispunere (2). 3 (Rar; îf predispozițiune) Preferință. 4 Chef.

PREDISPOZIȚIE, predispoziții, s. f. Complex de particularități anatomo-fiziologice înnăscute, care educate pot da naștere unei aptitudini sau unui talent. ♦ Sensibilitate deosebită sau receptivitate față de anumite boli. Predispoziție spre tuberculoză.

PREDISPOZIȚIE s.f. Dispoziție naturală, înclinare spre ceva. ♦ Receptivitate la anumite boli. [Gen. -iei, var. predispozițiune s.f. / cf. fr. prédisposition].

PREDISPOZIȚIE s. f. 1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva. 2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli. (< fr. prédisposition)

PREDISPOZIȚIE ~i f. 1) Dispoziție naturală; atracție înnăscută spre o anumită activitate; înclinație; vocație. 2) Stare de sensibilitate a organismului care permite să contracteze anumite boli. /<fr. prédisposition

predispozițiune sf vz predispoziție

PREDISPOZIȚIUNE s.f. v. predispoziție.

predispoziți(un)e f. 1. dispozițiune naturală de a face unele lucruri; 2. Med. dispozițiune de a contracta o boală.

*predispozițiúne f. (d. prefixu pre-, înainte, și dispozițiune). Starea sufletuluĭ saŭ corpuluĭ care te predispune la ceva: acest copil are predispozițiune (saŭ: predispozițiunĭ) de pictură, de a se îmbolnăvi de frigurĭ. – Și -íție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

predispoziție (desp. -ți-e) s. f., art. predispoziția (desp. -ți-a), g.-d. art. predispoziției; pl. predispoziții, art. predispozițiile (desp. -ți-i-)

predispoziție (-ți-e) s. f., art. predispoziția (-ți-a), g.-d. art. predispoziției; pl. predispoziții, art. predispozițiile (-ți-i-)

predispoziție s. f. → dispoziție

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREDISPOZIȚIE s. 1. v. aptitudine. 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ la diabet.)

PREDISPOZIȚIE s. 1. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ la diabet.)

Intrare: predispoziție
predispoziție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predispoziție
  • predispoziția
plural
  • predispoziții
  • predispozițiile
genitiv-dativ singular
  • predispoziții
  • predispoziției
plural
  • predispoziții
  • predispozițiilor
vocativ singular
plural
predispozițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predispozițiune
  • predispozițiunea
plural
  • predispozițiuni
  • predispozițiunile
genitiv-dativ singular
  • predispozițiuni
  • predispozițiunii
plural
  • predispozițiuni
  • predispozițiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

predispoziție, predispozițiisubstantiv feminin

  • 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: predispunere
    • format_quote Predispoziție spre tuberculoză. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.