prefera vt [At: HELIADE, D. J. 127 / 24 / V: (înv) ~ri / Pzi: prefer, (înv) ~rez / E: fr préférer cf lat praeferre] 1 A da întâietate sau precădere în raport cu altceva sau cu altcineva. 2 A aprecia mai mult, a avea predilecție pentru ceva sau cineva. 3 A considera mai bun, mai valoros, mai important, în raport cu altceva sau cu altcineva Si: (înv) a protimisi, (îvr) a nostimivisi.

PREFERA, prefer, vb. I. Tranz. A da întîietate sau precădere unui lucru, unei situații sau unei persoane în raport cu altceva sau altcineva; a alege ceva sau pe cineva înaintea altuia; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva. Preferă pe un străin... om sărac și prigonit, care trăia pentru o singură pasiune veche și ireductibilă: eliberarea patriei lui. SADOVEANU, E. 239. Să ne stabilim fie la Paris, fie la Berlin, pe care îl preferam din cauza preocupărilor mele în filozofie. CAMIL PETRESCU, U. N. 43. ◊ (Urmat de un infinitiv sau de o completivă construită cu conjunctivul) Prefer să spun în proză ce gîndesc. BENIUC, V. 29. Decît să asist la asemenea barbarii, prefer să mă retrag, domnule prefect! zise Titu căutînd să-și ia o mutră cît mai demnă. REBREANU, R. II 285. Spre a scăpa de tirania guvernului și spre a se bucura de folosurile ce le da scutirea dăjdiilor și protecția unui stăpîn puternic [moșnenii] preferară a se vinde ei cu moșiile lor cu un preț prea ușure. BĂLCESCU, O. I 138. ◊ Loc. adj. și adv. De preferat = preferabil. – Prez. ind. și: (învechit) preferez (KOGĂLNICEANU, S. 230). – Variantă: preferi (GHEREA, ST. CR. I 367, NEGRUZZI, S. I 335) vb. IV.

PREFERA vb. I. tr. A ține mai mult (la ceva sau la cineva), a da întîietate unei situații sau unei persoane în raport cu altceva sau altcineva; a-i plăcea mai mult, a se hotărî în favoarea cuiva sau a ceva. ♦ De preferat = preferabil. [P.i. prefer, -rez, var. preferi vb. IV. [< fr. préférer, cf. lat. praeferre].

PREFERA vb. tr. a alege între două sau mai multe posibilități, a da întâietate unei situații, unei persoane; a avea predilecție. ♦ de ~t = preferabil. (< fr. préférer)

A PREFERA prefer tranz. (despre persoane) A considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altceva sau cu altcineva); a alege. /<fr. préférer

preferi v vz prefera

PREFERI vb. IV. v. prefera.

preferì v. a se hotărî pentru cineva sau ceva mai mult decât pentru alții.

*prefér, a -á și (rar) a -í v. tr. (fr. préférer, lat. práe-fero, -férre. – El preferă, să prefere. Cp. cu confer, defer, ofer, profer și sufer). Îmĭ place maĭ mult, vreaŭ maĭ bine, admit maĭ de grabă, stimez maĭ mult: prefer limonada vinuluĭ (dativ) saŭ în locu vinuluĭ, trebuĭe să preferĭ banuluĭ onoarea, prefer să mor de cît) să trădez patria.

prefera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prefer, 3 preferă; conj. prez. 1 sg. să prefer, 3 să prefere

prefera (a ~) vb., ind. prez. 3 preferă

prefera vb., ind. prez. 1 sg. prefer, 3 sg. și pl. preferă

prefer, -ră 3 sg. și pl., -re 3 conj., -ra inf.

PREFERA vb. 1. (înv.) a protimisi. (~ să merg acum.) 2. v. conveni.

PREFERA vb. 1. (înv.) a protimisi. (~ să merg acum.) 2. a-i conveni, a-i plăcea. (Ai ~ să te muți la noi?)

prefera (prefer, preferat), vb. – A considera mai bun. – Var. preferi. Fr. préférer; var., mai puțin frecventă, a avut în vedere paralelismul cu oferi, suferi, conferi etc. – Der. preferabil, adj., din fr. préférable; preferent, adj. (care preferă); preferență (var. preferință), s. f., din fr. préférence; preferanță (var. preferans(ă), preferanț), s. f. (un anumit joc de cărți, azi înv.).