9 definiții pentru prefăcătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREFĂCĂTURĂ, prefăcături, s. f. (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + suf. -ătură.

PREFĂCĂTURĂ, prefăcături, s. f. (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + suf. -ătură.

prefăcătu sf [At: CONACHI, P. 221 / V: (îrg) prif~ / Pl: ~ri / E: preface + -ătură] (Înv) 1 Transformare. 2 Prefăcătorie.

PREFĂCĂTURĂ, prefăcături, s. f. 1. (Învechit) Transformare, schimbare; evoluție, dezvoltare. Prefăcătura [limbii] adusă de ani și de trebuință, măsurată pe noima aplecărilor și a năravurilor neamurilor, e nesimțită la uz și la vedere. RUSSO, O. 75. Prefăcătorie. Acolo cu prefăcături, cu marghiolii și cu viclenii îl făcu de spuse cum are atîta stare. ISPIRESCU, L. 280. Gîndeai că, orbit de frumuseță și nuri, N-ai cerceta nici mustra a tale prefăcături. CONACHI, P. 221.

prifăcătu sf vz prefăcătură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prefăcătu (rar) s. f., g.-d. art. prefăcăturii; pl. prefăcături

prefăcătu (rar) s. f., g.-d. art. prefăcăturii; pl. prefăcături

prefăcătu s. f. → făcătură

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREFĂCĂTU s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, metamorfozare, metamorfoză, minciună, modificare, perfidie, prefacere, prefăcătorie, preschimbare, schimbare, transformare, viclenie, vicleșug.

prefăcătu s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MINCIUNĂ. MODIFICARE. PERFIDIE. PREFACERE. PREFĂCĂTORIE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. VICLENIE. VICLEȘUG.

Intrare: prefăcătură
prefăcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefăcătu
  • prefăcătura
plural
  • prefăcături
  • prefăcăturile
genitiv-dativ singular
  • prefăcături
  • prefăcăturii
plural
  • prefăcături
  • prefăcăturilor
vocativ singular
plural
prifăcătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prefăcătu, prefăcăturisubstantiv feminin

rar
  • 1. Dezvoltare, evoluție, prefacere, schimbare, transformare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prefăcătura [limbii] adusă de ani și de trebuință, măsurată pe noima aplecărilor și a năravurilor neamurilor, e nesimțită la uz și la vedere. RUSSO, O. 75. DLRLC
  • 2. Prefăcătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acolo cu prefăcături, cu marghiolii și cu viclenii îl făcu de spuse cum are atîta stare. ISPIRESCU, L. 280. DLRLC
    • format_quote Gîndeai că, orbit de frumuseță și nuri, N-ai cerceta nici mustra a tale prefăcături. CONACHI, P. 221. DLRLC
etimologie:
  • Preface + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.