PREGET s. n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, întrerupere a unei activități; răgăz, tihnă; ezitare, șovăire. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv).

preget sns [At: VARLAAM, C. 53 / V: (înv) ~ged / E: pregeta] (Pop) 1 Lipsă de activitate. 2 Întrerupere a unei activități. 3 Răgaz. 4 Tihnă. 5-6 (Îljv) Fără (de) ~ (Care are loc) fără întrerupere Si: neîntrerupt, neobosit. 7-8 (Îal) (Care are loc) neîntârziat, imediat, repede, prompt. 9-10 (Înv; pex; îal) (Care se petrece) prin surprindere. 11 (Asr) Ezitare. 12 (Asr) Întârziere. 13 (Înv) Cruțare.

PREGET s. n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, întrerupere a unei activități; răgaz, tihnă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv).

PREGET, pregete, s. n. Încetare, întrerupere (a unei activități); răgaz, tihnă, odihnă. Zburdările tinerețelor copilărești de nebunie... n-au stare nici preget. PISCUPESCU, O. 149. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) fără încetare, fără răgaz; neîntrerupt, neîncetat. Toate viețuitoarele se luptă aprig, se luptă fără preget, ca să-și cîștige un loc mai prielnic la masa vieții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 10. Eu n-am cunoscut decît munca fără preget de zi și de noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 211. Și-a pus în gînd să urmărească fără preget publicarea Bibliotecei poporului romîn. ODOBESCU, S. III 263; b) neîntîrziat, numaidecît, imediat, degrabă, repede. Era prins într-o capcană, era la mare primejdie... trebuia să se gîndească fără preget la scăpare. SADOVEANU, O. VII 96. Străbătînd într-o suflare, țara lungă, mare, lată... Și de-acolo, fără preget, pînă-n celălalt tărîm. EFTIMIU, Î. 36. Oh! m-am înșelat amarnic! Dar îmi voi plăti greșeala. Fără preget. DAVILA, V. V. 148.

PREGET ~e n. Lipsă de activitate; inactivitate. ◊ Fără de ~ a) fără întrerupere; continuu; b) fără șovăire; fără ezitare. /v. a pregeta

preget n. zăbavă: fără preget.

1) préget n., pl. e (d. a pregeta, ca cuget d. a cugeta). Ezitare, șovăire: plecațĭ fără preget!

preged s vz preget

preget (pop.) s. n.

preget (pop.) s. n.

preget s. n.

PREGET s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărâre, odihnă, pregetare, răgaz, repaus, șovăială, șovăire.

preget s. v. CODEALĂ. CODIRE. EZITARE. FLUCTUAȚIE. ÎNDOIALĂ. NEHOTĂRÎRE. ODIHNĂ. PREGETARE. RĂGAZ. REPAUS. ȘOVĂIALĂ. ȘOVĂIRE.