5 definiții pentru pregetătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pregetătură sf [At: ȘEZ. VIII, 48 / Pl: ~ri / E: pregeta + -ătură] (Reg) 1-2 Pregetare (1-2).
PREGETĂTURĂ, pregetături, s. f. (Rar, popular) Pregetare. Dulcea învățătură fără de pregetătură. ȘEZ. VIII 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREGETĂTURĂ, pregetături, s. f. (Rar, pop.) Pregetare. – Din pregeta + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREGETĂTURĂ s. v. întârziere, zăbovire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pregetătură s. v. ÎNTÎRZIERE. ZĂBOVIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: pregetătură
pregetătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pregetătură, pregetăturisubstantiv feminin
- 1. Pregetare, zăbovire, întârziere. DLRLCsinonime: pregetare zăbovire întârziere
- Dulcea învățătură fără de pregetătură. ȘEZ. VIII 48. DLRLC
-
etimologie:
- pregeta + sufix -(ă)tură. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.