preparativ, ~ă [At: CR (1846), 46¹/33 / Pl: ~i, ~e / E: fr préparatif] 1 sfp Pregătiri speciale făcute în vederea unei acțiuni Si: preliminarii. 2 a (Înv) Care servește pentru a prepara (1) ceva.

*preparatív, -ă adj. (fr. préparatif, it. preparativo). Care servește la preparațiune: studiĭ preparative. N. pl. (fr. préparatifs, m. pl.). Pregătirĭ: preparative de luptă.