13 definiții pentru prepus (bănuială)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREPUS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune.

PREPUS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune.

prepus1 sn [At: CORESI, EV. 549 / V: (reg) prip~ / Pl: ~uri / E: prepune] 1 (Îvp) Presupunere. 2 (Îvp) Suspiciune. 3 (Îvp) Îndoială. 4 (Reg; ccr) Bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi folosite la construirea unei case noi.

PREPUS2, prepusuri, s. n. (Azi popular, mai ales în Mold.) Bănuială, presupunere, suspiciune, neîncredere. Prepusuri și gînduri grozave îi năvăliră în minte. SADOVEANU, O. III 614. Și-acel zgomot dase cînelui prepus. COȘBUC, P. I 251. Ei, nu mă pot liniști și pace... Îmi vîjîie fel de fel de prepusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206. ◊ (În construcție cu verbul «a avea») Mai am și alte prepusuri, am continuat eu. SADOVEANU, E. 42. Neamuș are prepusuri... îmi face scene. ALECSANDRI, T. 1405. Scotea ochi, tăia mîni, ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158.

prepús, -ă adj. (d. prepus). Adăugat, fals (fr. postiche): multe femeĭ aŭ păr prepus în peptănătură. Subst. Pus în loc, substituit, reprezentant: a cumpăra o casă pintr’un prepus al tăŭ. S. n., pl. urĭ. Bănuĭală, presupunere: am prepus că el a furat, am prepus pe el, am intrat la prepus că el a furat. Vechĭ. Îndoĭală, dubiŭ: făr’de prepus. – Și pri- (Dos.).

prepún și -púĭ, -pús, a -púne v. tr. (lat. prae-pónere, a pune înainte. V. pun). Adaug, pun în loc: prepuse cămileĭ capul bouluĭ (Cant.), a prepune un tiv uneĭ rochiĭ (fiind-că nu s’a ajuns stofa), acest om și-a prepus o barbă falsă. Substituĭ, pun în loc: a prepune un om al tăŭ la o afacere. Vechĭ (ca vsl. prĭe-ložiti). Pun ca să vadă, spun: a prepune cuĭva un cuvînt. Presupun. Est. Bănuĭesc: prepunea că el e hoțu, îl prepunea că e hoț. Vechĭ. Transpun, traduc. Transcriŭ, copiez. – Și pri- (Dos.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prepus2 (pop.) s. n., pl. prepusuri

prepus2 (pop.) s. n., pl. prepusuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREPUS s. v. bănuială, neîncredere, presupunere, suspiciune.

prepus s. v. BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. PRESUPUNERE. SUSPICIUNE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prepus, prepusuri, s.n. 1. (înv. și pop.) bănuială, presupunere; suspiciune, îndoială. 2. (reg.) bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi, folosită la construirea unei case.

Intrare: prepus (bănuială)
prepus3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prepus
  • prepusul
  • prepusu‑
plural
  • prepusuri
  • prepusurile
genitiv-dativ singular
  • prepus
  • prepusului
plural
  • prepusuri
  • prepusurilor
vocativ singular
plural
pripus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prepus, prepusurisubstantiv neutru

  • 1. popular Bănuială, neîncredere, presupunere, suspiciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prepusuri și gînduri grozave îi năvăliră în minte. SADOVEANU, O. III 614. DLRLC
    • format_quote Și-acel zgomot dase cînelui prepus. COȘBUC, P. I 251. DLRLC
    • format_quote Ei, nu mă pot liniști și pace... Îmi vîjîie fel de fel de prepusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206. DLRLC
    • format_quote Mai am și alte prepusuri, am continuat eu. SADOVEANU, E. 42. DLRLC
    • format_quote Neamuș are prepusuri... îmi face scene. ALECSANDRI, T. 1405. DLRLC
    • format_quote Scotea ochi, tăia mîni, ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. DLRLC
etimologie:
  • vezi prepune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.