prescriere sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: prescrie] 1 (Înv) Transcriere a unui text. 2 (Înv) Traducere. 3 (Înv) Reproducere după un model a unei cusături. 4 (Îvr) Consemnare. 5 Stabilire cu precizie a ceea ce este de făcut. 6 Recomandare a tratamentului pentru un bolnav. 7 (Spc) Dispunere a unor modificări legislative de către o autoritate. 8 (Jur) Pierdere a valabilității unor pedepse penale, drepturi de proprietate etc.

PRESCRIERE Acțiunea de a prescrie și rezultatul ei; prescripție. [< prescrie].

*prescripțiúne f. (lat. prae-scriptio, -ónis). Ordin formal și detaliat: prescripțiunile legiĭ. Ordonanța (povața) mediculuĭ, rețetă: după prescripțiunea mediculuĭ. Jur. Ștergerea uneĭ datoriĭ (urmărirĭ judiciare, servituțĭ) pin scurgerea anilor, perderea drepturilor de proprietar orĭ de creditor din cauză că n’aĭ reclamat într’un timp oare-care: dreptu divin n’are prescripțiune. – Și -ípție și -íere.

prescriere (desp. pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prescrierii; pl. prescrieri

*prescriere (pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prescrierii; pl. prescrieri

prescriere s. f., g.-d. art. prescrierii; pl. prescrieri

PRESCRIERE s. 1. (MED.) indicare, recomandare. (~ unui tratament.) 2. (JUR.) stingere, (înv.) săvârșire. (~ unei infracțiuni.) 3. (JUR.) prescripție, (înv.) paragrafie. (~ dreptului la acțiune.)

PRESCRIERE s. 1. indicare, recomandare. (~ unui tratament.) 2. (JUR.) stingere, (înv.) săvîrșire. (~ unei infracțiuni.)