13 definiții pentru presupunere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRESUPUNERE, presupuneri, s. f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – V. presupune.

PRESUPUNERE, presupuneri, s. f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – V. presupune.

presupunere sf [At: LĂZĂRESCU, S. 128/12 / Pl: ~ri / E: presupune] 1 Implicare. 2 Admitere a realității, posibilității, adevărului unui lucru. 3 (Pex; ccr) Ceea ce este admis ca posibil, real, adevărat Si: ipoteză, prezumție, supoziție, (rar) presupus1, (îvp) prepus, (îrg) prepunere.

PRESUPUNERE, presupuneri, s. f. Supoziție, ipoteză. Zaharia Duhu înlătură presupunerile șefului de stație. C. PETRESCU, A. 304. Se pierdea în confuze întrebări și presupuneri contradictorii. BART, E. 213. Își puse o mulțime de-ntrebări și se-adînci în presupuneri. Ce se mai întîmplase de atunci? VLAHUȚĂ, O. A. III 74.

PRESUPUNERE s.f. Faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ♦ Lucru admis în prealabil ca adevărat. [< presupune].

PRESUPUNERE s. f. faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ◊ lucru admis în prealabil ca adevărat. (< presupune)

PRESUPUNERE ~i f. 1) v. A PRESUPUNE. 2) Părere bazată numai pe faptele aparente; prezumție; supoziție; ipoteză. /v. a presupune

presupunere f. acțiunea de a presupune și ceeace se presupune.

*presupúnere f. Acțiunea de a presupune, supozițiune. Fapt presupus: asta e presupunerea mea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

presupunere s. f., g.-d. art. presupunerii; pl. presupuneri

presupunere s. f., g.-d. art. presupunerii; pl. presupuneri

presupunere s. f., g.-d. art. presupunerii; pl. presupuneri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRESUPUNERE s. 1. (înv. și pop.) prepus. (Tot felul de ~ îi trec prin cap.) 2. bănuială, ipoteză, prezumție, supoziție, (rar) presupus. (~ lui s-a adeverit.) 3. v. ipoteză.

PRESUPUNERE s. 1. (înv. și pop.) prepus. (Tot felul de ~ îi trec prin cap.) 2. bănuială, ipoteză, prezumție, supoziție, (rar) presupus. (~ lui s-a adeverit.) 3. ipoteză, prezumție, supoziție, (livr.) conjectură, (înv.) supunere. (Ce ~ a lansat?)

Intrare: presupunere
presupunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presupunere
  • presupunerea
plural
  • presupuneri
  • presupunerile
genitiv-dativ singular
  • presupuneri
  • presupunerii
plural
  • presupuneri
  • presupunerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

presupunere, presupunerisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Zaharia Duhu înlătură presupunerile șefului de stație. C. PETRESCU, A. 304. DLRLC
    • format_quote Se pierdea în confuze întrebări și presupuneri contradictorii. BART, E. 213. DLRLC
    • format_quote Își puse o mulțime de-ntrebări și se-adînci în presupuneri. Ce se mai întîmplase de atunci? VLAHUȚĂ, O. A. III 74. DLRLC
etimologie:
  • vezi presupune DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.