prevedere sf [At: (a. 1642) BV I, 126 / V: (înv) ~vid~, priv~, privid~ / A și: ~ved~ / Pl: ~ri / E: prevedea] 1 Capacitate de a deduce din fapte anterioare sau prezente evoluția evenimentelor viitoare Si: bănuială, întrezărire, previzionare (1), prognozare (3), (îvr) preștire. 2 (Ccr; mpl) Fapt prevăzut Si: previzionare (2). 3-5 (Mpl) (Obligație) (dispoziție sau) îndrumare înscrisă într-un act normativ Si: (înv) prescript, (frm; rar) previziune (7-9). 6 (Îs) ~ri sociale Sistem de măsuri privitoare la acordarea de asistență socială persoanelor care și-au pierdut, temporar sau definitiv, capacitatea de muncă ori celor rămași fără susținător în familie. 7 Evaluare realizată pe baze științifice a unui obiectiv care urmează să fie îndeplinit Si: previzionare (3). 8 Precauție legată de evenimente, fenomene neplăcute, posibile Si: previzionare (4). 9 Decizie luată pentrua preveni producerea unui eveniment, a unui fenomen primejdios. 10-11 (Îljv) De (sau ca) ~ (Care servește) pentru a preveni un lucru primejdios care s-ar putea întâmpla. 12 (Rar; îlav) Cu ~ Cu atenție și prudență. 13 (Fiz; înv) Transparență.

PREVEDERE, prevederi, s. f 1. Faptul de a prevedea; posibilitatea de a-și da seama de ceea ce urmează să se întîmple, bazat pe unele date cunoscute în prezent. V. previziune. Flăcările de la Ruginoasa se înfățișau pentru Miron Iuga ca o cumplită confirmare a prevederilor sale. REBREANU, R. II 116. Simțul prevederii nu mi-a lipsit nici cînd eram tînăr. BASSARABESCU, S. N. 22. ♦ Plan, aranjament. Uitînd c-un flutur de seară ce trece repede-n zbor Este-n stare să răstoarne toată prevederea lor. HASDEU, R. V. 57. ♦ (Rar) Presimțire. Roiuri negre de prevederi urîte îi troieneau închipuirea. VLAHUȚĂ, O. A. I 102. 2. (Mai ales la pl.) Măsuri, dispoziții, norme cuprinse într-un plan de lucru, într-o lege, într-un buget, care urmează a fi puse în aplicare și respectate. Prevederi bugetare. 3. Prudență, circumspecție, precauție. Scamatorul zîmbea blînd, strecurîndu-se printre ei cu prevedere – să nu-i lovească. SAHIA, N. 65.

PREVEDERE s.f. Faptul de a prevedea. 2. (La pl.) Măsuri, dispoziții cuprinse într-un regulament, într-o lege care trebuie respectate. 3. Prudență. [< prevedea].

PREVEDERE s. f. 1. faptul de a prevedea. 2. (pl.) măsuri, dispoziții cuprinse într-un act normativ, într-un tratat etc., care trebuie respectate. ♦ ĩ sociale = sistem de măsuri privind acordarea de asistență socială persoanelor care și-au pierdut capacitatea de muncă. 3. prudență, precauție. (< prevedea)

PREVEDERE ~i f. 1) v. A PREVEDEA. 2) la pl. Măsuri prevăzute într-un act oficial (lege, regulament, program etc.) ce urmează a fi respectate. 3) Caracter prudent; precauție. 4) rar v. PREVIZIUNE. [G.-D. prevederii] /v. a prevedea

prevedere f. 1. acțiunea de a prevedea; 2. cunoașterea celor viitoare; 3. precauțiune.

prevedére f. Acțiunea de a prevedea, de a ști cele viitoare. Îngrijire, precauțiune: înainta cu multă prevedere. V. prudență, providență.

previdere sf vz prevedere

privedere sf vz prevedere

prividere sf vz prevedere

prevedere s. f., g.-d. art. prevederii; pl. prevederi

prevedere s. f., g.-d. art. prevederii; pl. prevederi

prevedere s. f., pl. prevederi

prevedere

PREVEDERE s. 1. (livr.) preliminare. (prevederea unor cheltuieli.) 2. v. dotare. 3. indicație, precizare, prescripție, (înv.) scriptură, (grecism înv.) prohdiorihmos. (prevederi pentru folosirea...) 4. v. dispoziție. 5. v. clauză. 6. v. prudență.

PREVEDERE s. v. diafanitate, presentiment, presimțire, priveghere, priveghi, transparență.

prevedere s. v. DIAFANITATE. PRESENTIMENT. PRESIMȚIRE. PRIVEGHERE. PRIVEGHI. TRANSPARENȚĂ.

PREVEDERE s. 1. (livr.) preliminare. (~ unor cheltuieli.) 2. dotare, dotație, echipare, înzestrare, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) 3. indicație, precizare, prescripție, (înv.) scriptură, (grecism înv.) prohdiorihmos. (~ pentru folosirea...) 4. (JUR.) dispoziție, normă, prescripție, (înv. și reg.) rost, (înv.) prescript. (Care sînt ~ în vigoare?) 5. (JUR.) clauză, condiție, dispoziție, punct, stipulare, stipulație, termen, (înv. și pop.) tocmeală, (înv.) șart. (~ dintr-o convenție.) 6. atenție, circumspecție, grijă, precauție, prudență, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Dă dovadă de multă ~; procedează cu multă ~.)

STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.) a simula prostia este cea mai bună măsură de prevedere în anumite situații – Cato, „Disticha moralia”, 2, 18.

Prevederea e adevăratul curaj (grec. Η προνοητικότητα είναι αληθινό θάρρος) – maximă a lui Euripide din tragedia sa Rugătoarele (versul 150). Văduvele și mamele din Teba se adresează lui Teseu, regele Atenei, cerînd sprijinul acestuia împotriva lui Creon, războinicul rege al Tebei. Teseu intervine și Creon e înfrînt. Piesa lui Euripide militează pentru respectul față de om, dragostea de pace, chibzuință și prevedere politică, socotite ca adevăratele semne ale bărbăției și curajului. Citatul e folosit în acest spirit. LIT.