18 definiții pentru prevenitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor.

PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor.

prevenitor, ~oare [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 201 / Pl: ~i, ~oare / E: preveni1 + -tor] 1 a (D. oameni și manifestările lor) Plin de solicitudine Si: amabil, îndatoritor, serviabil. 2 sn (Thl; îs) ~ de erupție Dispozitiv instalat la gura sondei, în timpul operațiilor de foraj sau de reparație, pentru a putea închide, etanș și rapid, spațiul dintre coloanele de tubaj și garnitura de prăjini de foraj sau de țevi de extracție în cazul unei erupții libere, necontrolate a sondei, când se forează sub presiune. 3 av Cu precauție.

PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. Îndatoritor, amabil, serviabil, politicos. O gazdă prevenitoare.

PREVENITÓR, -OÁRE adj. Îndatoritor, politicos, amabil. // s.n. (Tehn.) Prevenitor de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită. [< preveni + -tor].

PREVENITÓR, -OÁRE I. adj. îndatoritor, politicos, amabil. II. s. n. ~ de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită. (< preveni + -tor)

PREVENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care vădește multă bunăvoință și amabilitate; delicat. Comportament ~. /a preveni + suf. ~tor

prevenitor a. 1. îndatoritor: amic prevenitor; 2. care dispune în favoarea sa: maniere prevenitoare.

*prevenitór, -oáre adj. Care te previne, care-țĭ preîntîmpină cu amabilitate dorințele: un amic prevenitor. Care te dispune în favoarea luĭ: o față prevenitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prevenitor2 s. n., pl. prevenitoare

prevenitor1 adj. m., pl. prevenitori; f. sg. și pl. prevenitoare

prevenitor1 adj. m., pl. prevenitori; f. sg. și pl. prevenitoare

prevenitor2 s. n., pl. prevenitoare

prevenitór s. n., pl. prevenitoáre

prevenitór adj. m., pl. prevenitóri; f. sg. și pl. prevenitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREVENITÓR adj. v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.

PREVENITOR adj. amabil, politicos. (Om ~.)

prevenitor adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.

Intrare: prevenitor
prevenitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prevenitor
  • prevenitorul
  • prevenitoru‑
  • prevenitoare
  • prevenitoarea
plural
  • prevenitori
  • prevenitorii
  • prevenitoare
  • prevenitoarele
genitiv-dativ singular
  • prevenitor
  • prevenitorului
  • prevenitoare
  • prevenitoarei
plural
  • prevenitori
  • prevenitorilor
  • prevenitoare
  • prevenitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prevenitor, prevenitoareadjectiv

etimologie:
  • Preveni + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.