O definiție pentru previnge

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

previnge (-ving, -ns), vb. – A învinge. Lat. pervincĕre. Sec. XVI, înv., cf. învinge.

Intrare: previnge
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • previnge
  • previngere
  • previns
  • previnsu‑
  • previngând
  • previngându‑
singular plural
  • previnge
  • previngeți
  • previngeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preving
(să)
  • preving
  • previngeam
  • previnsei
  • previnsesem
a II-a (tu)
  • previngi
(să)
  • previngi
  • previngeai
  • previnseși
  • previnseseși
a III-a (el, ea)
  • previnge
(să)
  • previngă
  • previngea
  • previnse
  • previnsese
plural I (noi)
  • previngem
(să)
  • previngem
  • previngeam
  • previnserăm
  • previnseserăm
  • previnsesem
a II-a (voi)
  • previngeți
(să)
  • previngeți
  • previngeați
  • previnserăți
  • previnseserăți
  • previnseseți
a III-a (ei, ele)
  • preving
(să)
  • previngă
  • previngeau
  • previnseră
  • previnseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)