17 definiții pentru pribegi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIBEGI, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag.

PRIBEGI, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag.

pribegi vi [At: MOXA, 352/21 / V: (îvr) ~eji, (înv) ~băgi, preb~, (reg) ~ipăgi, ~ipăji / Pzi: ~gesc / E: pribeag] 1 A-și părăsi locul natal, țara Si: a emigra, a se refugia. 2 (Pex) A trăi într-un loc străin, unde a fost obligat să se refugieze. 3 A rătăci din loc în loc Si: a hoinări, a peregrina.

PRIBEGI, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A rătăci din loc în loc, a nu avea nicăieri o așezare statornică; a umbla de colo pînă colo. Casa părintească era o lume întreagă pentru mine... m-am înstrăinat de dînsa pribegind prin alte locuri. GANE, N. III 53. Protopopul de la Neamț de pe vremea aceea ar fi zis unor călugărițe care pribegeau în săptămîna mare prin tîrg... CREANGĂ, P. 109. Fig. De multă vreme gîndurile lui pribegeau prin negura, pădurii spre moara lui Călifar. GALACTION, O. I 45. Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12. ◊ Refl. [Ciobanul] nici nu bagă de seamă cînd turma lui, păscînd iarbă pe ici, pe colea, se pribegește în rîpe depărtate. RUSSO, O. 160. 2. A se duce prin străini, a pleca părăsindu-și locuința, țara; a trăi în pribegie. V. băjeni. Erau zile grele. Ne goneau bombardamentele. Ne-am risipit. Am plecat. Am pribegit. BARANGA, I. 174. Nu ești tu, zise el scurt, dintre ai lui lonașcu, care au pribegit peste Nistru? SADOVEANU, O. VII 61. Ciubuc Clopotarul, tot din Ardeal... a pribegit de-acolo ca și noi. CREANGĂ, A. 19. ◊ Fig. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte,Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, V. 73. Cîrdurile de cucoare înșirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. ALECSANDRI, O. 167. ◊ (Urmat de precizări locale, introduse prin prep. «prin») Roman... de zece ani pribegește prin lume. SADOVEANU, O. I 320. Toți locuitorii și-o părăsit casele de-o pribegit prin fundul codrilor. ALECSANDRI, T. 1482.

A PRIBEGI ~esc intranz. 1) A fi pribeag. 2) fig. A rătăci fără a avea un loc stabil; a umbla din loc în loc (ca un pribeag). /Din pribeag

pribegì v. 1. a rătăci: vitele ce pribegiau se ntorc voios în țară AL.; 2. a se expatria: boierii s’au pribegit OD.; 3. a căuta un refugiu: în ce țară a pribegit? AL.

pribegésc v. intr. (rus. pri-bĭegátĭ. V. pribeag). Bejenăresc, mă aflu ca pribeag, rătăcesc pin străinătate. Rătăcesc, umblu din loc în loc: pribegeam la vînat pin pădurĭ. V. refl. Emigrez (Vechĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pribegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegesc, 3 sg. pribegește, imperf. 1 pribegeam; conj. prez. 1 sg. să pribegesc, 3 să pribegească

pribegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegesc, imperf. 3 sg. pribegea; conj. prez. 3 pribegească

pribegi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegesc, imperf. 3 sg. pribegea; conj. prez. 3 sg. și pl. pribegească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIBEGI vb. 1. v. hoinări. 2. v. refugia. 3. v. exila. 4. v. emigra.

PRIBEGI vb. 1. a hoinări, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 2. a fugi, a se refugia, (înv.) a băjenări, a băjeni. (Au ~ peste munți din pricina năvălitorilor.) 3. a se exila. (A ~ de bunăvoie.) 4. a emigra, a se expatria, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)

Intrare: pribegi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pribegi
  • pribegire
  • pribegit
  • pribegitu‑
  • pribegind
  • pribegindu‑
singular plural
  • pribegește
  • pribegiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pribegesc
(să)
  • pribegesc
  • pribegeam
  • pribegii
  • pribegisem
a II-a (tu)
  • pribegești
(să)
  • pribegești
  • pribegeai
  • pribegiși
  • pribegiseși
a III-a (el, ea)
  • pribegește
(să)
  • pribegească
  • pribegea
  • pribegi
  • pribegise
plural I (noi)
  • pribegim
(să)
  • pribegim
  • pribegeam
  • pribegirăm
  • pribegiserăm
  • pribegisem
a II-a (voi)
  • pribegiți
(să)
  • pribegiți
  • pribegeați
  • pribegirăți
  • pribegiserăți
  • pribegiseți
a III-a (ei, ele)
  • pribegesc
(să)
  • pribegească
  • pribegeau
  • pribegi
  • pribegiseră
prebegi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pribăgi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pribeji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pripăgi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pripăji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pribegi, pribegescverb

  • 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Casa părintească era o lume întreagă pentru mine... m-am înstrăinat de dînsa pribegind prin alte locuri. GANE, N. III 53. DLRLC
    • format_quote Protopopul de la Neamț de pe vremea aceea ar fi zis unor călugărițe care pribegeau în săptămîna mare prin tîrg... CREANGĂ, P. 109. DLRLC
    • format_quote figurat De multă vreme gîndurile lui pribegeau prin negura pădurii spre moara lui Călifar. GALACTION, O. I 45. DLRLC
    • format_quote figurat Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12. DLRLC
    • format_quote reflexiv [Ciobanul] nici nu bagă de seamă cînd turma lui, păscînd iarbă pe ici, pe colea, se pribegește în rîpe depărtate. RUSSO, O. 160. DLRLC
  • 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a se exila. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Erau zile grele. Ne goneau bombardamentele. Ne-am risipit. Am plecat. Am pribegit. BARANGA, I. 174. DLRLC
    • format_quote Nu ești tu, zise el scurt, dintre ai lui lonașcu, care au pribegit peste Nistru? SADOVEANU, O. VII 61. DLRLC
    • format_quote Ciubuc Clopotarul, tot din Ardeal... a pribegit de-acolo ca și noi. CREANGĂ, A. 19. DLRLC
    • format_quote figurat Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, V. 73. DLRLC
    • format_quote figurat Cîrdurile de cucoare înșirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. ALECSANDRI, O. 167. DLRLC
    • format_quote Roman... de zece ani pribegește prin lume. SADOVEANU, O. I 320. DLRLC
    • format_quote Toți locuitorii și-o părăsit casele de-o pribegit prin fundul codrilor. ALECSANDRI, T. 1482. DLRLC
etimologie:
  • pribeag DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.