priceput, ~ă a [At: VARLAAM-IOASAF, 16^r/7 / V: prece~, preciup~^[1] / Pl: ~uți, ~e / E: pricepe] 1 (D. oameni) Care înțelege Si: (asr) pricepător (1). 2 (D. manifestările oamenilor) Care trădează pricepere (1) Si: (asr) pricepător (2). 3 (Rar) Care poate fi înțeles. 4 (D. oameni) Care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. 5 (D. oameni) Competent într-o acțiune, într-o situație Si: (asr) pricepător (3), (înv) practicos, practisit. 6 Aflat. 7 Înțeles. 8 Constatat. 9 (Olt; d. oameni) Refăcut după boală.

PRICEPUT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. (Adesea urmat de o precizare introdusă prin prep. «la» sau «în») Care posedă însușirile cerute pentru a săvîrși ceva, care își cunoaște bine meseria; capabil, destoinic, iscusit, înzestrat. Să sperăm... că medicii d-voastră sînt mai pricepuți decît generalii d-voastră. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. Lăsase torpila în seama sergentului Marin, cel mai priceput și mai cuminte gradat din companie. BART, S. M. 73. Mama pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mîncări. CARAGIALE, O. III 63. Era priceput la trierat și la lucru pămîntului. ȘEZ. I 147. 2. (Rar) Care poate fi înțeles, pătruns cu mintea; accesibil înțelegerii. La-nceput... N-a fost lume pricepută și nici lume s-o priceapă. EMINESCU, O. I 132.

PRICEPUT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viața cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situații; practic. /v. a (se) pricepe

priceput a. care are pricepere, inteligent.

pricepút, -ă adj. Care se pricepe, care știe lucrurile pe care le-a învățat odată: un om priceput la multe. V. înțelept, inteligent, deștept, sagace.

preceput², ~ă a vz priceput

precinput^[1], ~ă a vz priceput

pricép, -cepút, a -cépe v. tr. (vechĭ precép, d. lat. per-cĭpere, a apuca, a pricepe, d. cápere, a lua, a prinde [ca fr. com-prendre, a înțelege]; it. percepire, pv. percebre, fr. percevoir, sp. pg. perceber. V. con-, în- și per-cep). Înțeleg, prind cu mintea: pricep ce spuĭ, cînele pricepe gîndu stăpînuluĭ. V. refl. Știŭ, îs priceput: a te pricepe la toate, în toate, la chimie, la războĭ. Înțeleg, dar nu pricep, expresiune glumeață pin care declarĭ că nu înțelegĭ saŭ nu pricepĭ.

PRICEPUT adj. 1. v. îndemânatic. 2. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugăreț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaș ~.) 3. v. competent. 4. v. inteligent. 5. v. autorizat. 6. v. experimentat.

PRICEPUT adj. v. accesibil, inteligibil.

PRICEPUT adj. 1. iscusit, îndemînatic, (înv.) practicos, practisit. (Om ~.) 2. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemînatic, meșter, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaș ~.) 3. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit. putincios. (Un inginer ~.) 4. ager, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 5. autorizat, competent, (franțuzism înv.) ponderos. (O părere ~.) 6. deprins, experimentat, încercat, rutinat, versat. (Un ochi ~.)

priceput adj. v. ACCESIBIL. INTELIGIBIL.

Priceput ≠ neiscusit, nepriceput, stângaci