PRICHINDEL, prichindei, s. m. (Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec.

prichindel [At: JIPESCU, O. 135 / V: (reg) chipri~, pritinghel / Pl: ~ei, ~e / E: nct] 1-2 smf, a (Persoană) care este mică de statură Si: (rar) prichinduță (1). 3-4 smf, a (Spc) (Personaj din basmele populare) care este mic de statură, de obicei vioi și poznaș Si: pitic, (rar) prichinduță (2). 5-6 smf, a (Pan) (Animal sau obiect) de dimensiuni mici. 7-8 sm, a (Băiat) care este foarte tânăr, scund, adesea sprinten și zburdalnic Si: pici, puști. 9 sn (Reg) Clește folosit la scos cuie sau la potcovit caii.

PRICHINDEL, prichindei, s. m. Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec.

PRICHINDEL, prichindei, s. m. Om mic de statură, vioi și poznaș (v. pitic); p. ext. copil mic (sprinten și vioi). Mamă, mamă – a strigat întorcînd capul spre odaia cealaltă. – Uite ce prichindei. PAS, Z. I 74. Sadoveanu ne duce într-o lume de basme. Apariția prichindeilor e un basm adevărat. IBRĂILEANU, S. 9. ◊ (Precizat prin «om», «copil») Un prichindel de copil i-a adus și omului de mîncare. GÎRLEANU, L. 39. Odată, cînd se plimba singură printr-o pădure și plîngea de nenorocul ei, se pomenește fata că-i iese înainte un prichindel de om, șchiop și cam ghebos, o pocitură. CARAGIALE, S. N. 277. (Rar, vorbind de animale) Jap [cățelul] era un prichindel. GALACTION, O. I 304. ◊ Fig. Orice snop e-un prichindel Cu lungi plete aurii. D. BOTEZ, F. S. 87.

PRICHINDEL ~i m. 1) Om de statură mică, isteț și poznaș (mai ales în basmele populare). 2) Copil mic; prâslea; puradel. /Orig. nec.

prichindél m., pl. eĭ (după var. ghimirtic, cp. cu ung. gyermek, copil). Fam. Pitic, bondoc, copil saŭ om prea mic: un prichindel de băĭat, de om. Numele unuĭ băĭețel șiret din poveștĭ. – Fem. -dúță: doŭă prichinduțe de fete. – Și pritinghel (Șez. 37, 23), chiprindel, chipidric, chipirdúș (f. -ușă), ghibirdíc, ghibîrdel, ghibîrdic; ghimirtic (Șez. 30, 292, și 31, 108), ghemîrdic și -óc (Arg.), giritic (Bucov.), bimbiric și ghirghilic.

chiprindel sm vz prichindel

pritinghel^[1] sm vz prichindel corectat(ă)

prichiduță (prichindel) m. 1. numele piticului isteț (în basmele muntene); 2. fam. copil mic și sglobiu. [Origină necunoscută].

chiprindél, V. prichindel.

pritinghél, V. prichindel.

prichindel (fam.) s. m., pl. prichindei, art. prichindeii

prichindel (fam.) s. m., pl. prichindei, art. prichindeii

prichindel s. m., pl. prichindei, art. prichindeii

PRICHINDEL s. v. puști.

PRICHINDEL s. pici, puști, țînc, (reg.) pricolici, (fam.) zgîmboi, (fig.) năpîrstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.)