opțiuni
  • info

15 definiții pentru prietenesc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIETENESC, -EASCĂ, prietenești, adj. Care ține de prieteni, privitor la prieteni, specific prietenilor; amical, prietenos. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietinesc, -ească adj.] – Prieten + suf. -esc.

PRIETENESC, -EASCĂ, prietenești, adj. Care ține de prieteni, privitor la prieteni, specific prietenilor; amical, prietenos. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietinesc, -ească adj.] – Prieten + suf. -esc.

prietenesc, ~ă a [At: LB / P: pri-e~ / V: (reg) pre~, ~tin~ / Pl: ~ești / E: prieten + -esc] 1 Care ține de prieteni (1). 2 Referitor la prieteni (1). 3 Specific prietenilor (1) Si: amical. 4 (D. oameni și acțiunile lor) Plin de prietenie Si: afabil, binevoitor, prietenos (1). 5 (Rar) Prietenos (4).

PRIETENESC, -EASCĂ, prietenești, adj. De prieten; amical, prietenos, binevoitor. Sfat prietenesc. Atitudine prietenească. Salutări prietenești. – Variantă: prietinesc, -ească (SADOVEANU, O. VIII 86) adj.

PRIETENESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru prieteni; de prieten; amical. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~esc

prietenesc a. amical.

prietenésc, -eáscă adj. (d. prieten). Amical: vorbă prietenească.

PRIETINESC, -EASCĂ adj. v. prietenesc.

PRIETINESC, -EASCĂ adj. v. prietenesc.

PRIETINESC, -EASCĂ adj. v. prietenesc.

pretenesc, ~ească a vz prietenesc

prietinesc, ~ească a vz prietenesc

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prietenesc (desp. pri-e-) adj. m., f. prietenească; pl. m. și f. prietenești

prietenesc (pri-e-) adj. m., f. prietenească; pl. m. și f. prietenești

prietenesc adj. m. (sil. pri-e-), f. prietenească; pl. m. și f. prietenești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIETENESC adj. 1. amical, prietenos, tovărășesc. (Atitudine ~ească.) 2. v. binevoitor. 3. v. prietenos.

PRIETENESC adj. 1. amical, prietenos, tovărășesc. (Atitudine ~.) 2. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 3. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenos. (Nota ~ a conversației.)

Prietenesc ≠ dușmănesc

Intrare: prietenesc
prietenesc adjectiv
  • silabație: pri-e- info
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prietenesc
  • prietenescul
  • prietenescu‑
  • prietenească
  • prieteneasca
plural
  • prietenești
  • prieteneștii
  • prietenești
  • prieteneștile
genitiv-dativ singular
  • prietenesc
  • prietenescului
  • prietenești
  • prieteneștii
plural
  • prietenești
  • prieteneștilor
  • prietenești
  • prieteneștilor
vocativ singular — —
plural — —
prietinesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prietinesc
  • prietinescul
  • prietinescu‑
  • prietinească
  • prietineasca
plural
  • prietinești
  • prietineștii
  • prietinești
  • prietineștile
genitiv-dativ singular
  • prietinesc
  • prietinescului
  • prietinești
  • prietineștii
plural
  • prietinești
  • prietineștilor
  • prietinești
  • prietineștilor
vocativ singular — —
plural — —
pretenesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prietenesc, prieteneascăadjectiv

etimologie:
  • Prieten + -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.