opțiuni
  • info

11 definiții pentru prigonitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIGONITOR, -OARE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor.

prigonitor, ~oare smf, a [At: (a. 1750-1780) GCR II, 82/19 / Pl: ~i, ~oare / E: prigoni + -tor] 1-6 (Persoană sau comunitate socială) care prigonește (4-6) Si: asupritor, persecutor. 7-8 (Jur; înv; mpl) (Persoană) care are calitatea de reclamant într-un proces. 9-10 (Jur; înv; mpl) (Persoană) care este parte într-un proces.

PRIGONITOR, -OARE, prigonitori, -oare, s. m. și f. Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor.

PRIGONITOR, -OARE, prigonitori, -oare, s. m. și f. Cel care prigonește; asupritor, persecutor. Cu toată vitregia împrejurărilor și dușmănia prigonitorilor, poetul... nu înceta de a lucra. SADOVEANU, E. 246. Mihnea al III-lea, prigonitorul lui Constantin Postelnicul. IORGA, L. II 618. ◊ (Adjectival) Fig. Harap și eu goneam, goneam, sub galopul fulgerelor prigonitoare. GALACTION, O. I 79.

PRIGONITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care prigonește; persecutor. /a prigoni + suf. ~tor

prigonitor m. 1. persecutor; 2. cel ce are proces.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prigonitor (rar) s. m., pl. prigonitori

prigonitor (rar) s. m., pl. prigonitori

prigonitor s. m., pl. prigonitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIGONITOR adj., s. v. opresor.

PRIGONITOR adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțe ~.)

Intrare: prigonitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigonitor
  • prigonitorul
  • prigonitoru‑
plural
  • prigonitori
  • prigonitorii
genitiv-dativ singular
  • prigonitor
  • prigonitorului
plural
  • prigonitori
  • prigonitorilor
vocativ singular
  • prigonitorule
plural
  • prigonitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prigonitor, prigonitorisubstantiv masculin
prigonitoare, prigonitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care prigonește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asupritor opresor persecutor
    • format_quote Cu toată vitregia împrejurărilor și dușmănia prigonitorilor, poetul... nu înceta de a lucra. SADOVEANU, E. 246. DLRLC
    • format_quote Mihnea al III-lea, prigonitorul lui Constantin Postelnicul. IORGA, L. II 618. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival figurat Harap și eu goneam, goneam, sub galopul fulgerelor prigonitoare. GALACTION, O. I 79. DLRLC
etimologie:
  • Prigoni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.