5 definiții pentru prihăni

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prihăni vt [At: (a. 1894) ap. TDRG / Pzi: ~nesc / E: prihană] 1 (Înv) A învinui. 2 (Înv) A dojeni. 3 (Rar) A pângări. 4 (Rar) A spurca un aliment sau o băutură, făcându-le de neconsumat.

prihănésc v. tr. (d. prihană saŭ pol. przyganič, ceh. haniti. V. prihană). Vechĭ. Pătez moralmente: o faptă care ĭ-a prihănit vĭața.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIHĂNI vb. v. acuza, admonesta, batjocori, certa, dăscăli, dojeni, imputa, învinovăți, învinui, moraliza, mustra, necinsti, pângări, profana, reproșa, spurca, viola.

prihăni vb. v. ACUZA. ADMONESTA. BATJOCORI. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. IMPUTA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI. MORALIZA. MUSTRA. NECINSTI. PÎNGĂRI. PROFANA. REPROȘA. SPURCA. VIOLA.

Intrare: prihăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prihăni
  • prihănire
  • prihănit
  • prihănitu‑
  • prihănind
  • prihănindu‑
singular plural
  • prihănește
  • prihăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prihănesc
(să)
  • prihănesc
  • prihăneam
  • prihănii
  • prihănisem
a II-a (tu)
  • prihănești
(să)
  • prihănești
  • prihăneai
  • prihăniși
  • prihăniseși
a III-a (el, ea)
  • prihănește
(să)
  • prihănească
  • prihănea
  • prihăni
  • prihănise
plural I (noi)
  • prihănim
(să)
  • prihănim
  • prihăneam
  • prihănirăm
  • prihăniserăm
  • prihănisem
a II-a (voi)
  • prihăniți
(să)
  • prihăniți
  • prihăneați
  • prihănirăți
  • prihăniserăți
  • prihăniseți
a III-a (ei, ele)
  • prihănesc
(să)
  • prihănească
  • prihăneau
  • prihăni
  • prihăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)