prilej sn [At: CORESI, L. 162/15 / V: (reg) ~egiu, (înv) părl~, pârl~, prâl~, (reg) prel~ / Pl: ~uri / E: bg прилеж] 1 Ocazie. 2 (Înv; îlav) La ~ În fața situației. 3 (Îrg; îe) Vreme cu ~ Moment potrivit, favorabil. 4 (Îvr; îlv) A-și face ~ cu... A se îndeletnici cu... 5 Cauză. 6 Motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acțiuni Si: pretext, (îrg) pofidă, (înv) podoimă, prilejire (8). 7 (Înv; îlv) A lua (de sau a-și afla) ~ A invoca un pretext. 8 (Îrg) Avere. 9 (Iuz; îlav) Cu ~ Mult. 10 (Reg) Pericol. 11 (Reg; în superstiții; îla) Cu ~ Aducător de rele.

PRILEJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. Ne-am întîlnit cu prilejul parastasului și abia de am schimbat cîteva vorbe tot timpul. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. Mișu St. Popescu vrea să divorțeze! Lung prilej de vorbe și de ipoteze. TOPÎRCEANU, P. 234. ◊ (În construcție cu verbe ca «a da», «a avea», «a căuta», «a pierde» etc.) Catinca mai avea altele de spus și nu pierdea prilejul să le spuie. C. PETRESCU, C. V. 85. Căuta veșnic prilejuri să întîlnească pe Ion. REBREANU, R. I 117. Mulți ani trecuse la mijloc, de cînd acești frați nu mai avusese prilej a se întîlni. CREANGĂ, O. A. 220. Vrei să vii? Nu scăpa prilejul. ALECSANDRI, T. I 347. ◊ Expr. A căuta (sau a pîndi) vreme cu prilej = a căuta un moment potrivit pentru a... Cumătrul caprei... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. 2. Motiv, pricină. Dintr-un nimic... ea scotea prilej de vorbă ceasuri întregi. BASSARABESCU, S. N. 35. N-am dat în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie. COȘBUC P. I 199. 3. (Învechit) Moment greu, strîmtorare, necaz. Jură cînd e la prilej Că de-a pus ea mîna măcar pe-un gîtej, S-o găsească moartă mîne-n zori vecinii. COȘBUC, P. I 252.

PRILEJ ~uri n. 1) Situație favorabilă; circumstanță avantajoasă; moment oportun; ocazie. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; pretext; motiv. /<bulg. prilež

PRILEJ s.n. (Mold.) Avere, bogăție. Atunce Iordachi visternicul Rusăt, într-aceli vremi de vrăjbi, au slăbit tare din prilej pe mănăstiri și pe breslași. NECULCE. O samă cari au poftit să-și cisluiască ei banii și să se puie rupta lor cineși pe prilej, le-au dai voie. M. COSTIN. Etimologie: bg. prilež. Cf. a g o n i s i t ă (2), b l a g ă, b o g ă t a t e, b u c a t e, i o s a g, m a r h ă, p o v i j i e, s i r m e a.

prilej n. ocaziune: nu avusese prilej a se întâlni. [Abstras din prilejì].

priléj n., pl. urĭ (d. prilejesc). Ocaziune: am găsit prilej să plec cu eĭ. Vechĭ. Pricină, motiv: prilej de rîs. Pretext. Mold. L. V. Bogăție, avere. – Vechĭ și -égĭ și pîrlegĭ. Azĭ în Cov. pîrlej, ocaziune.

pârlej² sn vz prilej

prâlej sn vz prilej

prelej sn vz prilej

prilegiu sn vz prilej

pîrléj, V. prilej.

prilej s. n., pl. prilejuri

prilej s. n., pl. prilejuri

prilej s. n., pl. prilejuri

PRILEJ s. 1. v. ocazie. 2. v. împrejurare. 3. împrejurare, întâmplare, ocazie. (~ul a făcut ca...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. v. cauză.

PRILEJ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, pericol, primejdie, situație, stare.

prilej s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. PERICOL. PRIMEJDIE. SITUAȚIE. STARE.

PRILEJ s. 1. ocazie, (înv. și reg.) pont, (înv.) ceas, găman. (A pierdut un ~ unic.) 2. circumstanță, ipostază, împrejurare, moment, ocazie, situație. (Un ~ potrivit.) 3. împrejurare, întîmplare, ocazie. (~ a făcut ca...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, rațiune, temei, (înv. și pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînță. (~ care explică producerea unui fenomen.)

prilej, prilejuri, s.n. – 1. Întâmplare. 2. Pricină. 3. Accident (Lenghel, 1979). – Din bg. prilež (DEX, MDA).

pârlej, pârlejuri, s.n. (reg.; în loc. adv.) cu pârlej = foarte repede.