opțiuni
  • info

5 definiții pentru prilejuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.

A PRILEJUI ~iesc tranz. (sentimente, trăiri, acțiuni etc.) A face să se producă printr-un prilej. Mi s-a ~it o călătorie. /prilej + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prilejui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, imperf. 3 sg. prilejuia; conj. prez. 3 sg. și pl. prilejuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRILEJUI vb. 1. a îngădui, a permite. (Întâlnirea a ~ un util schimb de opinii.) 2. (rar) a ocaziona. (Această împrejurare a ~ întâlnirea lor.) 3. v. stârni.

PRILEJUI vb. v. întâmpla, nimeri, potrivi.

Intrare: prilejuit
prilejuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prilejuit
  • prilejuitul
  • prilejuitu‑
  • prilejuită
  • prilejuita
plural
  • prilejuiți
  • prilejuiții
  • prilejuite
  • prilejuitele
genitiv-dativ singular
  • prilejuit
  • prilejuitului
  • prilejuite
  • prilejuitei
plural
  • prilejuiți
  • prilejuiților
  • prilejuite
  • prilejuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prilejui, prilejuiescverb

  • 1. A da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a da naștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cauza favoriza permite pricinui prileji produce îngădui
    • format_quote Romanul care a prilejuit lovitura însă îl citise. AGÎRBICEANU, S. P. 247. DLRLC
    • format_quote Venise să vadă pe mîndrul fecior ce-l prilejise norocul. ȘEZ. IX 117. DLRLC
    • 1.1. reflexiv impersonal A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I se prileji aceeași nenorocire ce întîmpină vestitul biruitor de la Canne. HASDEU, I. V. 189. DLRLC
etimologie:
  • Prilej + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.