primire sf [At: CORESI, EV. 319 / Pl: ~ri / E: primi] 1 (D. obiecte, bunuri materiale) Intrare în posesia a ceva sau în dreptul de a folosi ceva Si: primitură (1). 2 Folosire a ceva. 3 Încasare a unei sume de bani. 4 Ajungere a unui obiect în mâna cuiva. 5 Acceptare de a intra în posesia a ceva Si: (îvr) primitură (1). 6 (Îe) A-și lua (ceva) în ~ Preluare a unui lucru, a unui post, a unei sarcini etc. 7 (Îe) A lua (pe cineva în) ~ Preluare a cuiva sub supraveghere, în evidență. 8 (Îae) Purtare de grijă pentru cineva. 9 (Îe) A da (pe cineva sau ceva) în ~ Predare a cuiva sau a ceva. 10 (Îae) Încredințare a cuiva sau a ceva unei alte persoane. 11 (Gmț; îlv) A da în ~ A muri. 12 (Îlv) A avea (ceva) în ~ A răspunde. 13 (Fin; rar; ccr) Venit provenit din încasări. 14 Atribuire a unui titlu, a unei recompense, a unui rang etc. 15-16 (Luare sau) aducere la cunoștință a unei știri, a unei informații, a unei dispoziții etc. 17 Suportare a efectelor negative ale unei acțiuni, circumstanțe. 18 Întâmpinare protocolară, festivă a cuiva. 19 Acceptare a cuiva în casă Si: (îvr) primeală (1). 20 (Îla; d. încăperi) De ~ Care este destinat oaspeților, vizitatorilor sau solicitanților. 21 (Îal; d. zile, ore) Când se primesc oaspeți, vizitatori sau solicitanți. 22 (D. încăperi; îal) Care este destinat vizitelor. 23 (Îal) În care este permis accesul. 24 (Fam; îlv) A lua în ~ pe cineva A certa pe cineva. 25 (Fam; îal) A i se adresa cuiva cu un ton aspru, răstit. 26 (Rar; îal) A-și bate joc de cineva. 27 (Reg) Pomană. 28 Acceptare a vizitei cuiva. 29 Acordare a unei audiențe. 30 Admitere a cuiva într-un cerc, într-o organizație, o instituție, o funcție. 31 (Înv) Înfiere. 32 Punere de acord cu cineva sau ceva. 33 Admitere a ceva. 34 Consimțire la ceva. 35 Aprobare. 36 (Îvr; îla) De ~ Acceptabil. 37 Aderare la o teorie, la o doctrină, la o concepție etc. 38 Reflectare a unei anumite atitudini, aprecieri.

PRIMIRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesie a unui lucru înmînat, predat, dăruit, trimis. Primirea mărfii. Primirea scrisorii. ◊ Expr. A da (cuiva, ceva) în primire = a preda, a înmîna ceva unei persoane care răspunde de ceea ce a primit. Vremea trece și încet-încet cazarma se golește. Pleacă schimbașii... după ce dau în primire. SADOVEANU, O. VI 227. A lua (ceva) în primire = a recepționa (un lucru), a prelua (un post). Și-a luat postul în primire. 2. Admitere a unui vizitator, a unui solicitator; felul de a-l întîmpina, de a-l trata. Toți cei sosiți știau de asemeni că se vor îndestula cu mîncare și vin, faima de primire de oaspeți a mănăstirii fiind întru totul neștirbită. SADOVEANU, F. J. 7. Una din odăi care e pentru primiri e spațioasă și foarte curată. PAMFILE, I. C. 437. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul cuiva într-un loc. Zi de primire; b) (despre săli, încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. În față, cu ferestrele la stradă, e salonul de primire. VLAHUȚĂ, O. A. 245. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de cineva sau de ceva. Cartea s-a bucurat de o primire călduroasă din partea cititorilor. ◊ Expr. A lua în primire (pe cineva) = a) a ține sub supraveghere pe cineva, a aplica cuiva un anumit regim. L-au luat medicii iarăși în primire și s-au hotărît că nu-l lasă pînă ce nu-l vindecă deplin. SADOVEANU, M. C. 194; b) a certa (pe cineva), a face reproșuri (cuiva), a lua la rost. [Veneau] uneori cu un iepure sau cu două potîrnichi, însă alteori tolba lor era goală, îi luau nevestele în primire. PAS, Z. I 208. 4. Admiterea cuiva într-o organizație. Primire de membri noi în partid.

PRIMIRE ~i f. 1) v. A PRIMI. ◊ Sală de ~ încăpere pentru musafiri, vizitatori. A da în ~ a înceta de a mai fi responsabil. A lua în ~ a) a lua (pe cineva sau ceva) pe răspunderea sa; b) a începe a certa (pe cineva). 2) Mod de a primi pe cineva. /v. a primi

primire f. acțiunea de a primi și rezultatul ei: acceptare, recepțiune.

primíre f. Acțiunea de a primi. Modu de a trata oaspețiĭ: ne-a făcut o primire strălucită. Audiență, recepțiune: zi de primire. Locu pe unde se primesc (se introduc) bolnaviĭ într’un spital: portaru de la primire. A lua în primire, a primi în mînă, a pune mîna, a lua în stăpînire (V. preĭaŭ): autoritățile aŭ luat în primire corabia. A începe să atacĭ (Fam.): ziarele l-aŭ luat în primire.

preimire^[1] sf vz primire

premire^[1] sf vz primire

priimire^[1] sf vz primire

primire s. f., g.-d. art. primirii; pl. primiri (și: Unitate (de) primiri urgențe abr. UPU)

primire s. f., g.-d. art. primirii; pl. primiri

primire s. f., g.-d. art. primirii; pl. primiri

PRIMIRE s. I. 1. v. încasare. 2. încasare, ridicare. (~ unor drepturi bănești.) 3. căpătare, dobândire, obținere. (~ a ajutorului cerut.) 4. v. recepționare. 5. v. aflare. II. 1. v. admitere. 2. v. cooptare. 3. v. angajare. 4. v. găzduire. 5. (înv.) priimință. (Le-a făcut o bună ~.) III. v. întâmpinare.

PRIMIRE s. I. 1. încasare, luare. (După ~ retribuției.) 2. încasare, ridicare. (~ unor drepturi bănești.) 3. căpătare, dobîndire, obținere. (~ a ajutorului cerut.) 4. preluare, recepționare. (~ mărfii.) 5. aflare. (După ~ veștii.) II. 1. acceptare, admitere. (După ~ lui în asociație.) 2. cooptare. (~ cuiva în biroul de conducere.) 3. angajare. încadrare, numire. (~ lui în uzină s-a făcut pe loc.) 4. adăpostire, găzduire, (Bucov.) încortelare. (~ unui oaspete în casa cuiva.) 5. (înv.) priimință. (Le-a făcut o bună ~.) III. întîmpinare, (înv.) tîmpinare, tîmpinat. (~ cuiva cu pîine și sare.)

a da în primire expr. 1. (d. motoare, aparate etc.) a se defecta iremediabil. 2. (d. oameni) a muri. 3. (deț.) a denunța pe cineva care a comis o abatere disciplinară în penitenciar.

a face primire expr. (reed.) a bate un minor nou-venit într-un centru de reeducare.