13 definiții pentru primitivism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIMITIVÍSM s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, starea a ceea ce este primitiv; perioadă primitivă; primitivitate. 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății, manifestată în Evul Mediu și în epoca modernă. – Din fr. primitivisme.

primitivism sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 122 / Pl: ~e / E: fr primitivisme] 1-7 Însușire de a fi primitiv (2, 4-9) Si: primitivitate (1-7).

PRIMITIVÍSM s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, starea a ceea ce este primitiv; perioadă primitivă; primitivitate. 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății, manifestată în evul mediu și în epoca modernă. – Din fr. primitivisme.

PRIMITIVÍSM s. n. Faptul de a fi primitiv, primitivitate.

PRIMITIVÍSM s.n. 1. Caracter primitiv; primitivitate. 2. Școală în pictură care, din atenție pentru fond, înlătură tot ce e adăugat de civilizație sub pretextul de a descoperi autenticitatea naturii în simplitatea ei originară; imitarea cu bună știință a „primitivilor” (3) [în DN]. 3. Falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică. [< fr. primitivisme].

PRIMITIVÍSM s. n. 1. caracter primitiv; primitivitate. 2. denumire dată oricărei tendințe de a căuta căi sau modele într-o cultură mai puțin evoluată din trecut. ◊ școală de pictură care, din atenție pentru fond, înlătură tot ce e adăugat de civilizație; imitarea cu bună știință a „primitivilor” (I, 3). 3. falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică. (< fr. primitivisme)

PRIMITIVÍSM n. 1) Caracter primitiv. 2) Lipsă de cultură; stare de înapoiere. 3) (în sec. XIX-XX) Tendință în artă constând în adoptarea normelor preconizate în perioada primitivă a culturii. /<fr. primitivisme

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIMITIVISM s. barbarie, primitivitate, sălbăticie, (înv.) barbarism, sălbătăciune, sălbăticime. (Starea de ~ a unui trib.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRIMITIVÍSM (< fr.) s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, primitivitate. 2. Fenomen manifestat la sfârșitul sec. 19 și începutul sec. 20 constând în interesul reprezentanților principalelor curente artistice pentru arta africană, a insulelor oceanice și, în general, pentru diverse forme ale culturii folclorice. Cubismul, expresionismul, parțial simbolismul, reprezentate prin Gauguin și E. Bernard, dar și prin personalități ca Brâncuși, neintegrate în curent, și-au îmbogățit repertoriul de forme prin inspirația din arta primitivă.

Intrare: primitivism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primitivism
  • primitivismul
  • primitivismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • primitivism
  • primitivismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

primitivismsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a fi primitiv, starea a ceea ce este primitiv; perioadă primitivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății, manifestată în Evul Mediu și în epoca modernă. DEX '09 DN
  • 3. Falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.