PRIMUL ~a (~ii,~ele) num. ord. și substantival (în opoziție cu ultimul) Care ocupă locul indicat în ordinea numărării de numărul unu; cu care se începe enumerarea; care precede pe al doilea; întâi. ◊ În ~ rând întâi de toate. /<lat. primus

!prim¹/primul (antepus față de s. sau singur) num. m., f. primă/prima (un prim pas/primul pas, o primă observație/prima observație, A ieșit primul.) corectat(ă)

!prim²/primul (cu valoare adjectivală, numai antepus față de s.) num. m. (un prim pas / primul pas), f. primă/prima (o primă observație / prima observație)

PRIMUL num. întâiul. (A ajuns acolo ~.)

PRIMUL num. întîiul. (A ajuns acolo ~.)

Primul ≠ ultimul

PRIMUL MERIDIAN s. v. meridian de origine.

Mai bine primul într-un sat decît al doilea la Roma – Sînt cuvintele lui Cezar. Se povestește că, trecînd într-o zi printr-un mic cătun din Alpi, Cezar s-a oprit în piață unde se dădea o vajnică luptă pentru alegerea căpeteniei satului. Însoțitorii săi s-au mirat: „Cum, și aici în coclaurile acestea se luptă oamenii pentru șefie?” – „Nu rîdeți – le-a răspuns viitorul dictator – aș prefera eu însumi să fiu primul într-un sat decît al doilea la Roma”. Se citează spre a sublinia preferința pentru întîietate. IST.

Primo mihi (lat. „Întîi mie”) – Aceste două cuvinte sînt invocate pentru a persifla pe egoiști, dar mai ales pe abuzivii care, în virtutea „dreptului” celui mai tare, își rezervă lor toate avantajele. Expresia e rezumată după replica leului dintr-o vestită fabulă a lui Fedru (I, 5 – v. 6): „Prima parte mi se cuvine mie, fiindcă sînt leu!”. Vezi: Quia nominor leo și La part du lion. LIT.

la prima expr. (intl.) buzunar exterior de haină.