11 definiții pentru prindere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRINDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde.

PRINDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde.

prindere sf [At: (a. 1780) IORGA, S. D. XII, 102 / Pl: ~ri / E: prinde] 1 Luare sau apucare ori înșfăcare cu mâna, cu dinții, cu ghearele, cu ajutorul unui instrument etc., pentru a ține, a duce cu sine, a trece dintr-un loc în altul etc. Si: prins1 (1). 2 (Îvp; spc) Apucare a unui obiect cu scopul de a se servi de el pentru a lucra Si: prins1 (2). 3 (Îvp; pex) Utilizare a unei unelte ținând-o cu mâna Si: prins1 (3). 4 Încleștare a mâinii sau a mâinilor, a ghearelor de cineva sau de ceva pentru a se sprijini Si: agățare, apucare, atârnare, prins1 (4). 5 (Rar) Găsire a ceva în care să se poată sprijini Si: prins1 (5). 6 Petrecere ori întindere a mâinilor, sau a unei mâini, pe după cineva sau ceva pentru a aduce mai aproape, a strânge etc. Si: îmbrățișare, prins1 (6). 7 Luare sau ținere de mână a cuiva pentru a forma un cerc, o horă etc. și a dansa Si: prins1 (7). 8 Antrenare într-o acțiune, atras de mersul evenimentelor Si: prins1 (8). 9 Percepere. 10 Memorare. 11 Învățare. 12 Cuprindere cu privirea Si: observare, vedere. 13 Cuprindere în raza sa de acțiune, în timpul funcționării. 14 Cuprindere în câmpul vizual al obiectivului unui aparat pentru a fotografia ori a filma. 15 (Pex) Fotografiere. 16 (Pex) Filmare. 17 Sesizare și prezentare prin mijloace caracteristice Si: conturare, zugrăvire. 18 Percepere și deslușire cu ajutorul auzului Si: auzire. 19 Oprire cu forța, punând mâna pe o ființă care fuge Si: prins1 (14), prinzare (1). 20 (Spc) Capturare. 21 (Spc) Vânare. 22 (Spc) Capturare ca urmare a unei căutări, a unei urmăriri, a unei lupte etc. Si: prins1 (15), prinzare (2). 23 (Îls) ~ a peștilor Pescuire. 24 Căutare și scoatere din apă pentru a salva, a recupera Si: pescuire, prins1 (16), prinzare (3). 25 Găsire a cuiva sau a ceva înainte de a pleca. 26 Reținere cu mâinile sau cu ceva ținut în mână. 27 Sosire la timp sau în ultima clipă pentru a se putea urca într-un vehicul gata să pornească Si: apucare, prins1 (17). 28 Capacitate sau știință de a folosi, de a valorifica, de a exploata. 29 Fixare de ceva sau unul de altul în cuie, în ace, într-o închizătoare, cosând, legând etc. Si: prins1 (18). 30 (Spc) Coasere. 31 (Spc) Cârpire. 32 (Spc) Unire între ele a unor obiecte textile, însăilând, cosând Si: prins1 (19). 33 Punere sau fixare ori strângere în jurul sau pe o parte a corpului, capului etc. a unui obiect de îmbrăcăminte sau de podoabă, înnodând, prinzând într-o închizătoare etc. Si: prins1 (20). 34 Strângere la un loc sau aranjare a părului, strângându-l într-o anumită pieptănătură Si: prins1 (21). 35 Înhămare a cailor. 36 Înjugare a boilor. 37 Agățare de ceva a părții superioare a unui obiect, lăsându-l să cadă liber în jos Si: atârnare, spânzurare, suspendare, prins1 (27). 38 Legare de gât, de picioare a ceva sau a cuiva, lăsând să atârne Si: spânzurare. 39 Oprire flxându-se, blocându-se, înțepenindu-se, împiedicându-se etc. în ceva ascuțit, ieșit de la locul lui etc. Si: prins1 (28). 40 Fixare ori agățare de ceva a unei plante, crescând în sus. 41 (Înv) Stabilire sau fixare ori rămânere într-un loc Si: prins1 (29). 42 Unire prin atingere. 43 Lipire cu o materie cleioasă sau prin alte mijloace, ori din alte cauze. 44 Lipire la loc reunindu-se cu ansamblul, reintegrându-se în acesta. 45 Găsire a unui mediu prielnic, pentru a se manifesta. 46 (Trs; la jocul de cărți) Câștigare cu o carte superioară. 47 Căpătare a unui strat de... sau acoperire cu ceva. 48 Adaptare a unei plante în locul unde a fost răsădită, dezvoltându-se normal Si: prins1 (30). 49 Apariție a mugurilor sau dezvoltare dintr-un mugur. 50 Impunere a unei idei, a unei teorii etc. 51 (Rar) Îmbolnăvire. 52 (Înv) Cucerire. 53 (Înv) Dominare. 54 (Fig) Atragere a cuiva, facându-l incapabil de altceva. 55 (Fig) Copleșire. 56 Deteriorare. 57 Imobilizare sau reținere ori oprire într-un anumit loc, de către ceva material Si: prins1 (31). 58 (Spc) Exercitare a unei presiuni asupra unui corp surprins într-o anumită poziție, strivindu-l Si: prins1 (32). 59 (Pop) Recepționare a unei transmisii radio. 60 (Pop; pex) Auzire. 61 Surprindere a cuiva asupra unui fapt, de obicei reprobabil Si: prins1 (33). 62 Întâlnire sau găsire a cuiva într-un loc unde n-ar fi trebuit, nu s-ar fi așteptat, n-ar fî dorit să se întâmple acest fapt Si: prins1 (34). 63 Angajare la ceva, învoindu-se sau fiind de acord să îndeplinească anumite condiții. 64 (Rar) Solidificare. 65 Transformare a laptelui dulce în lapte bătut sau în iaurt, căpătând un aspect consistent Si: acrire, închegare, coagulare, prins1 (35). 66 Formare a unei cruste la fundul vasului ori dobândire a unui gust neplăcut, de aliment ars, afumat, în urma expunerii excesive la acțiunea focului Si: prins1 (36). 67 (Reg; la jocul de țintar) Învingere a adversarului Si: (reg) prinsătură (1). 68 (Îrg) Avere. 69 (Îla) Cu ~ Bogat. 70 (Nob) Valoare. 71 (Rar; îe) A avea ~ A avea de lucru, ocupându-se cu ceva. 72 (Trs; îs) ~a postului (Paștelui) Începere a postului Si: lăsata secului. 73 (Rar) Legare. 74 (Rar) Atașare. 75 (Rar; ccr) Ceea ce servește pentru a lega Si: (reg) prinsătură (2). 76 (Rar; ccr) Ceea ce servește pentru a atașa Si: (reg) prinsătură (3). corectat(ă)

PRINDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde. 1. Legare, fixare; atașare. L-am văzut cum se ridică, chinuitor, potrivindu-și cu teamă piciorul schilod, sărit din curele... Trebuie să alerg înaintea lui și să-l întîmpin, să-i ajut la prinderea piciorului? SAHIA, N. 62. 2. Luare în captivitate, arestare. Prinderea hoților. 3. Fig. Pătrundere, pricepere, înțelegere. Tractoriștii erau preocupați de prinderea înțelesului cărților. MIHALE, O. 193. 4. (Neobișnuit) Valoare, avuție, avere. Dar fata privea rece la perle și inele, Căci toată bogăția și prinderea din ele N-aveau atîta farmec, ca ochii vii și dragi A pagului. COȘBUC, P. II 198.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prindere s. f., g.-d. art. prinderii; pl. prinderi

prindere s. f., g.-d. art. prinderii; pl. prinderi

prindere s. f., g.-d. art. prinderii; pl. prinderi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRINDERE s. I. 1. apucare, luare, prins. (~ vasului cu mâna.) 2. v. înhățare. 3. v. fixare. 4. v. agățare. 5. v. îmbinare. 6. v. lipire. 7. v. înhămare. 8. v. înjugare. 9. v. arestare. 10. v. capturare. 11. v. vânat. 12. v. pescuit. II. 1. v. cârpire. 2. coagulare, închegare. (~ laptelui.) 3. v. anchiloză. III. v. recepționare.

PRINDERE s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.

PRINDERE s. I. 1. apucare, luare, prins. (~ vasului cu mîna.) 2. înhățare, înșfăcare, luare, (fam. fig.) umflare. (~ cuiva.) 3. fixare, fixat, imobilizare, înțepenire, pironire, țintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a unui obiect.) 4. agățare, agățat, atîrnare, atîrnat, prins, spînzurare, spînzurat, suspendare, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) 5. agățare, fixare. (~ viței de vie de araci.) 6. îmbinare, unire. (~ celor două capete ale bîrnei.) 7. lipire. (~ mai multor foi cu pap.) 8. înhămare, înhămat, punere. (~ cailor la căruță.) 9. înjugare, înjugat, punere. (~ boilor la car.) 10. (JUR.) arestare, capturare, prins, (reg.) prinzare, (înv.) prinsoare, prinsură. (~ unui hoț evadat.) 11. capturare, captură. (~ a unui animal sălbatic.) 12. vînare, vînat. (A început sezonul de ~ a păsărilor.) 13. pescuire, pescuit, (înv. și reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pescuială. (~ a doi păstrăvi.) II. 1. cîrpire, coasere, cusut, țesere. (~ găurii de la ciorap.) 2. coagulare, închegare. (~ laptelui.) 3. (MED.) anchilozare, anchiloză, înțepenire. (~ articulațiilor.) III. captare, înregistrare, receptare, recepționare, (rar) captație. (~ undelor sonore.)

prindere s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.

Intrare: prindere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prindere
  • prinderea
plural
  • prinderi
  • prinderile
genitiv-dativ singular
  • prinderi
  • prinderii
plural
  • prinderi
  • prinderilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prindere, prinderisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prins
    • 1.1. Atașare, fixare, legare. DLRLC
      • format_quote L-am văzut cum se ridică, chinuitor, potrivindu-și cu teamă piciorul schilod, sărit din curele... Trebuie să alerg înaintea lui și să-l întîmpin, să-i ajut la prinderea piciorului? SAHIA, N. 62. DLRLC
    • 1.2. Luare în captivitate. DLRLC
      sinonime: arestare
      • format_quote Prinderea hoților. DLRLC
    • 1.3. figurat Pricepere, pătrundere, înțelegere. DLRLC
      • format_quote Tractoriștii erau preocupați de prinderea înțelesului cărților. MIHALE, O. 193. DLRLC
    • 1.4. neobișnuit Avere, avuție, valoare. DLRLC
      • format_quote Dar fata privea rece la perle și inele, Căci toată bogăția și prinderea din ele N-aveau atîta farmec, ca ochii vii și dragi A pagului. COȘBUC, P. II 198. DLRLC
etimologie:
  • vezi prinde DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.