7 definiții pentru pripelnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pripelnic, ~ă a [At: HERODOT (1645), 159 / Pl: ~ici, ~ice / E: pripă + -elnic] (D. oameni și acțiunile, manifestările lor) 1 (Îrg) Pripit. 2 (Îdt) Zelos. 3 (Îdt) Prompt.
PRIPELNIC, -Ă, pripelnici, -e, adj. Iute din fire, gata de a face ceva, nerăbdător; pripit. La gură mai zăbavnic și la slujbă mai pripelnic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIPELNIC, -Ă, pripelnici, -ce, adj. Iute din fire, gata să facă ceva, nerăbdător; pripit. – Din pripi + suf. -elnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PRIPELNIC adj. (ȚR) Pripit, grăbit. Cel ostaș nu fie așa pripealnic, pentru că nu-i va lipsi prilej bun de a nu să slăvi. FN. Pripealnică călătorie [a] solilor straorlinarii. FN. Etimologie: pripă + suf. -elnic. Vezi și pripi, pripitoare.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRIPELNIC adj. v. iute, pripit, repezit, sprinten, vioi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pripelnic adj. v. IUTE. PRIPIT. REPEZIT. SPRINTEN. VIOI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pripelnic, pripelnică, adj. (înv. și reg.; despre oameni) 1. pripit, grăbit, zorit, nerăbdător. 2. zelos, prompt.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pripelnic, pripelnicăadjectiv
-
- La gură mai zăbavnic și la slujbă mai pripelnic. DLRLC
-
etimologie:
- pripi + -elnic. DLRM