prisos sn [At: URICARIUL, V, 43/5 / V: (îrg) ~stos, (îvr) ~t / Pl: ~uri, (îrg) ~oase / E: ngr περισσός] 1 Ceea ce depășește necesarul ori întrece o cantitate sau o limită obișnuită, reprezentând un spor sau un plus inutil Si: excedent, plus², surplus, (asr) prisosință, (înv) prisoseală (1), prisosire (7), prisosit¹ (1), prisositură (1). 2 (Pex) Abundență. 3-4 (Îljv) De (sau, nob, în de) ~ (Care este) din belșug. 5-6 (Îal) (Care este) în plus. 7-8 (Pex; îal) (Care este) inutil. 9-10 (Înv; îljv) Cu ~ (Într-o măsură) care depășește obișnuitul, normalul, cerințele, așteptările etc. Si: excesiv. 11-12 (Îvr; îlav) La ~ Oprit de la consum, (ca rezervă sau) ca economie. 13 (Mat; înv) Rest. 14 (În orânduirea feudală; lpl; îf prisoase) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor, direct sau prin mijlocirea arendașilor. 15 (Buc; Mol) Teren folosit pentru pășune. 16 (Buc; Mol) Fânețe. 17 (Mun) Mănunchi de fire de urzeală care nu încap în spată și care se fac ghem, rămânând pe lângă război Si: (reg) mânzălău, mânzoc, mânzoi.

PRISOS, prisosuri și prisoase, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. Aveam slăbăciunea să dau cu ușurință din prisosul meu. SADOVEANU, A. R. 9. Prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsase acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, V. 4. Ducînd de dîrlogi un soi de dihanie, pe care cu im prisos de bunăvoință, ai fi putut-o lua drept cal. HOGAȘ, M. N. 8. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus, p. ext. inutil, fără rost. Eu voi pleca pe-o cale, pe-o cale depărtată... Sînt de prisos aice. BOLINTINEANU, O. 205. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus, p. ext. din plin, din belșug. Comori de aur dorm ascunse-n mănăstire. Călugărul murind i-a spus că sub altar Se află cu prisos lumeasca fericire. MACEDONSKI, O. I 102. Noi am mîncat degeaba și banii pentru pine îi avem în pungă cu prisos. CREANGĂ, O. A. 267. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile de elefanți... gravate cu sula de către oamenii străvechi. ODOBESCU, S. III 78. ♦ Belșug, abundență. Belșugul chnpului împrăștia cheful chiar în cocioaba, sărmanilor... Era un an cît cinci; săturase orice rîvnă, că din vreme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate. DELAVRANCEA, S. 54. Un angleuș, acolo-n țară... trăia Destul de cu prisosuri. COȘBUC, P. II 172. 2. (Numai la pl.; regional, în trecut) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. Prisoasele și ierbăritul sînt viodurile de exploatare cele mai generale întrebuințate iu județul Mehedinți. I. IONESCU, M. 285. – Pl. și: prisoase (CARAGIALE, S. U. 87). – Variantă: (regional) pristos, pristoase (MARIAN, INS. 130, I. IONESCU, 447), s. n.

PRISOS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; p. ext. din plin, din belșug. ♦ Belșug, abundență. 2. (La pl.; înv. și reg.) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. [Pl. și: prisoase. – Var.: (reg.) pristos s. n.] – Ngr. perissos.

PRISOS ~uri n. Cantitate care depășește necesarul; surplus; excedent. ◊ De ~ a) în plus; b) fără rost; inutil. Cu ~ mai mult. /<ngr. perissós

prisos n. 1. ceeace e mai mult decât trebue: dați săracilor din prisosul vostru; 2. abundanță: atâta prisos de bucate; de prisos, superfluu, nefolositor: cheltuieli, vorbe de prisos. [Gr. bizantin PERISSÓS, abundant].

prisós n., pl. oase saŭ urĭ (ngr. și vgr. perissós, abundant, de prisos, nefolositor, d. peri, în prejur). Ceĭa ce e maĭ mult de cît trebuĭe, excedent, supraabundanță: dațĭ săracilor din prisosu vostru, un prisos de o mie de francĭ. De prisos (loc. adj. și adv.), superfuŭ, inútil, zădarnic, degeaba: lucrurĭ de prisos, a vorbi de prisos. Cu prisos (loc. adv.), cu prisosință. – Și pristós (Munt. Pop.).

prisost sn vz prisos

pristos sn vz prisos

pristós, V. prisos.

prisos (surplus) s. n., pl. prisosuri

+prisos (de ~) loc. adj. (lucruri ~)

prisos (surplus) s. n., pl. prisosuri

prisos (surplus) s. n., pl. prisosuri

prisos, pl. prisoase

prisoase (terenuri) (înv., reg.) s. n. pl.

prisoase (terenuri) (înv., reg.) s. n. pl.

prisoase (terenuri agricole) s. n. pl.

de prisos.

PRISOS s. 1. v. surplus. 2. v. belșug.

PRISOS s. 1. excedent, plus, prisosință, surplus, (reg.) radăș, (înv.) prisoseală, prisosire, prisosit, prisositură, rămas. (Un ~ de produse.) 2. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturare, spor. (~ de grîne pe cîmpii.)

Prisos ≠ lipsă

prisos (prisoase), s. n. – Surplus, îndestulare, excedent. – Var. pristos. Ngr. περισσός „abundent” (Cihac, II, 691; Murnu 47; Pușcariu, Lr., 261). – Der. prisosi, vb. (a fi în plus), cf. ngr. περισσεύω „a prisosi”; prisoseală (var. prisosință), s. f. (belșug); prisoselnic (var. prisositor), adj. (care este de prisos, excedentar).