22 de definiții pentru priveghere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVEGHERE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. [Var.: (reg.) privighere s. f.] – V. priveghea.

priveghere sf [At: PSALT. 115 / V: (îrg) ~gheare, ~vighe~, (înv) prevegheare, prev~, preveghiere, ~vigheare, (reg) previghe~ / Pl: ~ri / E: priveghea] 1 (Rel) Petrecere a nopții în rugăciuni, în reculegere și în meditații Si: privegheat (2). 2 (Îvp) Veghe. 3 Serviciu religios care se face în noaptea sau în seara din ajunul unei sărbători, într-o biserică sau într-o mănăstire Si: privegheat (3). 4 (Pgn) Serviciu religios de noapte care se oficiază în diverse împrejurări speciale Si: priveghi1 (1), privegheat (4). 5 (Spc) Veghere a unui mort în conformitate cu anumite practici religioase Si: priveghi1 (6), privegheat (5). 6 (Îvp) Pază (1). 7 (Îvp) Străjuire. 8 (Asr) Atenție față de cineva, de ceva Si: grijă, supraveghere. 9-10 (Îljv) Cu ~ (Care este) cu grijă.

PRIVEGHERE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică. [Var.: (reg.) privighere s. f.] – V. priveghea.

PRIVEGHERE, privegheri, s. f. Acțiunea de a priveghea. 1. Control, supraveghere, străjuire, pază; (purtare de) grijă. Deodată se sculă în capul oaselor, îmboldit de privegherea-i neînduplecată de vînător. SADOVEANU, O. E. 51. Și-n țară și-n afară să fiu cu priveghere, Căci Despot zvînturatul rîvnește-a mea putere. ALECSANDRI, T. II 86. 2. Serviciu religios care se face noaptea (sau seara în ajun de sărbătoare) într-o mănăstire sau biserică. V. denie. Poruncă dete ca în toate bisericile să se facă rugăciuni și privegheri. ISPIRESCU, L. 295. Stînd așa, aude clopote și întreabă pe un arnăut... ce sărbătoare e a doua zi de se face priveghere mare. CARAGIALE, O. III 43. ♦ Priveghi (la un mort). – Variantă: privighere (NEGRUZZI, S. I 284) s. f.

PRIVEGHERE ~i f. pop. 1) v. A PRIVEGHEA. 2) Slujbă bisericească de noapte în ajun de sărbătoare. /v. a priveghea

priveghere f. 1. acțiunea de a priveghea și rezultatul ei; 2. a doua slujbă a nopții: călugării sunt datori a lua parte la privegherile de noapte.

priveghére f. Acțiunea de a priveghea. Serviciŭ religios noaptea în ajunu marilor sărbătorĭ (cum se face la Ĭașĭ în ajunul zileĭ sfinteĭ Paraschiva). – Vechĭ pre-. V. denie.

PRIVIGHERE s. f. v. priveghere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

priveghere (pop.) s. f., g.-d. art. privegherii; pl. privegheri

priveghere (pop.) s. f., g.-d. art. privegherii; pl. privegheri

priveghere s. f., g.-d. art. privegherii; pl. privegheri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIVEGHERE s. 1. v. veghe. 2. v. priveghi. 3. v. priveghi.

PRIVEGHERE s. v. atenție, băgare de seamă, circumspecție, grijă, luare-aminte, pază, precauție, prevedere, prudență, strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere.

priveghere s. v. ATENȚIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECȚIE. GRIJĂ. LUARE-AMINTE. PAZĂ. PRECAUȚIE. PREVEDERE. PRUDENȚĂ. STRAJĂ. STRĂJUIRE. SUPRAVEGHERE. VEGHE. VEGHERE.

PRIVEGHERE s. 1. trezie, veghe, (înv. și reg.) priveghi, (reg.) privegheală. (Stare de ~.) 2. priveghi, (reg.) prevedenie, prevedere, (înv.) privegheat. (~ la un mort.) 3. (BIS.) (înv.) priveghi. (Slujba ~.)

Intrare: priveghere
priveghere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghere
  • privegherea
plural
  • privegheri
  • privegherile
genitiv-dativ singular
  • privegheri
  • privegherii
plural
  • privegheri
  • privegherilor
vocativ singular
plural
privighere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighere
  • privigherea
plural
  • privigheri
  • privigherile
genitiv-dativ singular
  • privigheri
  • privigherii
plural
  • privigheri
  • privigherilor
vocativ singular
plural
prevegheare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preveghere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preveghiere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
previghere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privegheare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privigheare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

priveghere, privegherisubstantiv feminin

  • 1. popular Acțiunea de a priveghea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Pază, străjuire, veghe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Deodată se sculă în capul oaselor, îmboldit de privegherea-i neînduplecată de vînător. SADOVEANU, O. E. 51. DLRLC
      • format_quote Și-n țară și-n afară să fiu cu priveghere, Căci Despot zvînturatul rîvnește-a mea putere. ALECSANDRI, T. II 86. DLRLC
    • 1.2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Poruncă dete ca în toate bisericile să se facă rugăciuni și privegheri. ISPIRESCU, L. 295. DLRLC
      • format_quote Stînd așa, aude clopote și întreabă pe un arnăut... ce sărbătoare e a doua zi de se face priveghere mare. CARAGIALE, O. III 43. DLRLC
      • 1.2.1. Priveghi (la un mort). DLRLC
        sinonime: priveghi
etimologie:
  • vezi priveghea DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.