PROBA, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare.

proba vt [At: LB / V: (reg) pruba, (cscj) ~bi, ~vi / Pzi: ~bez, (înv) prob / E: lat probare] 1 A supune la o probă, o încercare, pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerințelor etc. Si: a încerca, a verifica, (îrg) a probălui (3), (reg) a prabali, (îvr) a probăi, a probui (1). 2 (Îrg; c. i. metode, șiretlicuri etc.; îf probi) A încerca ceva pentru a atinge un anumit scop. 3 (Trs) A repeta pentru a învăța pe dinafară. 4 A arăta cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: a dovedi, a demonstra, (îrg) a probălui (5), (îrg) a prubui (2).

probi v vz proba

provi v vz proba

pruba v vz proba

PROBA, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare.

PROBA, probez, vb. I. Tranz. 1. A dovedi, a demonstra, a pune în evidență. Într-adevăr e cald. Asta o probează și alte ființe care trăiesc cu mine. SADOVEANU, O. VIII 180. Domnule... Cum să vă probez recunoștința me? ALECSANDRI, T. I 367. 2. A supune (pe cineva sau ceva) la o probă, la o încercare (pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerințelor); a încerca. A proba o rochie. ▭ Trase zăvorul... apoi începu să probeze cheile în lacăte. BASSARABESCU, S. N. 18.

PROBA vb. I. tr. 1. A dovedi, a demonstra (cu probe). 2. A pune la probă; a încerca. [< lat. probare].

PROBA vb. tr. 1. a dovedi, a demonstra (cu probe). 2. a pune la probă; a încerca. (< lat. probare)

A PROBA ~ez tranz. 1) (persoane, obiecte) A supune unei probe (pentru a stabili, dacă corespunde anumitor cerințe); a încerca. ~ un actor. ~ un palton. 2) A adeveri prin raționamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a arăta; a atesta. Experimentele ~ează presupunerile teoretice. /<lat. probare

probà v. 1. a dovedi; 2. a arăta, a pune în evidență: aceasta probează un caracter statornic; 3. a pune la încercare.

*probéz v. tr. (lat. probare. V. a- și re-prob). Dovedesc, demonstrez, arăt, stabilesc adevăru pin fapte sigure: lupta asta a probat tăria armateĭ. Încerc, experimentez: a proba rezistența unuĭ pod. V. probăĭesc și prubuluĭesc.

proba (a ~) vb., ind. prez. 3 probează

proba vb., ind. prez. 1 sg. probez, 3 sg. și pl. probează

PROBA vb. v. învăța, memora, memoriza, repeta.

PROBA vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a încerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. v. confirma. 5. v. demonstra. 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.)

PROBA vb. 1. a încerca, a verifica, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a experimenta, a încerca. (A ~ o nouă metodă.) 3. a încerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a sprijini, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 5. a demonstra, a dovedi, a indica, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.) 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.)

proba vb. v. ÎNVĂȚA. MEMORA. MEMORIZA. REPETA.