opțiuni
  • info

8 definiții pentru probare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROBARE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba.

PROBARE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba.

probare sf [At: BREZOIANU, T. 31/13 / Pl: ~bări / E: proba] 1 Supunere la o probă, o încercare, pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerințelor etc. Si: încercare, verificare, (îrg) probăluire. 2 Dovedire cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: dovedire, demonstrare, probăluire. 3 (Rar; ccr) Probă (1).

PROBARE, probări, s. f. Acțiunea de a proba; dovedire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

probare s. f., g.-d. art. probării; pl. probări

probare s. f., g.-d. art. probării; pl. probări

probare s. f., g.-d. art. probării; pl. probări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROBARE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. confirmare.

PROBARE s. 1. încercare, probă, verificare, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. experimentare, încercare. (~ unei metode noi.) 3. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.)

Intrare: probare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • probare
  • probarea
plural
  • probări
  • probările
genitiv-dativ singular
  • probări
  • probării
plural
  • probări
  • probărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

probare, probărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi proba DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.