opțiuni
  • info

9 definiții pentru procurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCURARE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – V. procura.

PROCURARE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – V. procura.

procurare sf [At: POLIZU / Pl: ~rări / E: procura] 1 Obținere a ceva în scopul utilizării, al valorificării. 2 Provocare a unui anumit efect.

PROCURARE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura (1); achiziționare. Procurarea de alimente.

PROCURARE s.f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. [< procura].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

procurare s. f., g.-d. art. procurării; pl. procurări

procurare s. f., g.-d. art. procurării; pl. procurări

procurare s. f., g.-d. art. procurării; pl. procurări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROCURARE s. 1. v. cumpărare. 2. furnizare, livrare, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ la timp a materiei prime.) 3. obținere. (~ biletelor de tren.)

PROCURARE s. 1. achiziționare, cumpărare, cumpărat, luare, tîrguire, (înv.) scumpărătoare. (~ celor necesare.) 2. furnizare, livrare, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ la timp a materiei prime.) 3. obținere. (~ biletelor de tren.)

Intrare: procurare
procurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procurare
  • procurarea
plural
  • procurări
  • procurările
genitiv-dativ singular
  • procurări
  • procurării
plural
  • procurări
  • procurărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

procurare, procurărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi procura DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.