opțiuni
  • info

6 definiții pentru prodigiu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prodigiu sn [At: NEGULICI / Pl: ~gii / E: fr prodige, lat prodigium] (Îdt) 1 Lucru, fapt ieșit cu totul din comun. 2 Epitet pentru o persoană cu calități ieșite cu totul din comun.

PRODIGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].

PRODIGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige)

prodigiu n. 1. minune; 2. fig. persoană extraordinară prin știință, prin meritul ei.

*prodígiŭ n. (lat. prodigium). Miracul, minune. Fig. Persoană extraordinară pin calitățile eĭ: acest muzicant e un prodigiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prodigiu s. n., pl. prodigii

Intrare: prodigiu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prodigiu
  • prodigiul
  • prodigiu‑
plural
  • prodigii
  • prodigiile
genitiv-dativ singular
  • prodigiu
  • prodigiului
plural
  • prodigii
  • prodigiilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prodigiu, prodigiisubstantiv neutru

rar
  • 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural. DN
    sinonime: minune miracol
  • 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.