opțiuni
  • info

13 definiții pentru propagator (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPAGATOR, -OARE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.

PROPAGATOR, -OARE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.

propagator, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) propăgător / Pl: ~i, ~oare / E: fr propagateur] 1 smf Persoană care propagă idei, principii, teorii, metode etc. 2 smf (Spc) Propovăduitor. 3 a Care (se) propagă.

PROPAGATOR, -OARE, propagatori, -oare, s. m. și f. Persoană care propagă o idee, o doctrină, etc.; agent de propagare. Un jurnalist este apostolul adevărului, apărătorul dreptății, propagatorul cunoștințelor folositoare. ALECSANDRI, T. 1711.

PROPAGATOR, -OARE s.m. și f. Cel care propagă (idei, doctrine etc.). [Cf. fr. propagateur, lat. propagator].

PROPAGATOR, -OARE s. m. f. cel care propagă (idei, doctrine etc.). (< fr. propagateur, lat. propagator)

PROPAGATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care propagă ceva (o concepție, o doctrină etc.); propovăduitor; popularizator. /<fr. propagateur, lat. propagator, ~oris

propagator m. cel ce propagă.

propăgător, ~oare smf, a vz propagator

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

propagator adj. m., s. m., pl. propagatori; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoare

propagator adj. m., s. m., pl. propagatori; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoare

propagator s. m., adj. m., pl. propagatori; f. sg. și pl. propagatoare, g.-d. sg. art. propagatoarei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROPAGATOR s., adj. 1. s., adj. popularizator, propovăduitor, răspânditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoștințe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)

PROPAGATOR s., adj. 1. s., adj. popularizator, propovăduitor, răspînditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoștințe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)

Intrare: propagator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propagator
  • propagatorul
  • propagatoru‑
plural
  • propagatori
  • propagatorii
genitiv-dativ singular
  • propagator
  • propagatorului
plural
  • propagatori
  • propagatorilor
vocativ singular
  • propagatorule
plural
  • propagatorilor
propăgător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

propagator, propagatorisubstantiv masculin
propagatoare, propagatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: popularizator propagandist propovăduitor
    • format_quote Un jurnalist este apostolul adevărului, apărătorul dreptății, propagatorul cunoștințelor folositoare. ALECSANDRI, T. 1711. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.