propovădui [At: CORESI, L. 73/9 / V: (înv) ~păv~, ~păved~, ~ved~ / Pzi: ~esc / E: slv проповѣдовати] 1 vt (C. i. învățături morale, concepții, doctrine religioase, divinitatea etc.) A recomanda cu insistență, prezentând în mod cât mai convingător, unui mare număr de oameni și în diferite locuri Si: (înv) a mărturisi, (îrg) a povesti, (îvr) a povestui, a predica, (îrg) a propovedi (1), a proroci (2). 2 vi (înv; d. clerici) A predica. 3 vt (Pgn) (C. i. idei, principii, teorii etc.) A răspândi printre oameni, recomandând cu insistență Si: a populariza, a predica, a propaga. 4-5 vti (Înv) A face cunoscut Si: a dezvălui (1), a revela. 6-7 vtr (Înv; îf propovedui) A (se) alege (29, 31).

PROPOVĂDUI, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la o învățătură religioasă) A predica; (astăzi, cu privire la orice idei, doctrine, concepții) A răspîndi, a propaga. Rareori spunea mai mult de trei vorbe deodată și atunci numai ca să propovăduiască evanghelia. DUMITRIU, P. F. 3. Gorki propovăduiește tinerilor scriitori datoria ce o au intelectualii de a sprijini necurmat și cu toată puterea lupta politică a muncitorimii. SADOVEANU, E. 262. Anton e un sărman care a fost călugăr pe undeva, s-a smintit, a fugit din mînăstire și acuma, de ani de zile, propovăduiește năzdrăvănii și trăiește din mila oamenilor. REBREANU, R. I 162. – Variante: propăvedui (RUSSO, S. 75), propovedui (ALEXANDRESCU, M. 333) vb. IV.

A PROPOVĂDUI ~iesc 1. tranz. (idei, concepții etc.) A face să devină cunoscut unui cerc larg de persoane; a răspândi; a propaga. 2. intranz. bis. A rosti o predică. /<sl. propovĕdovati

propovăduì v. a predica. [Slav. PROPOVĬEDATI, a predica].

propăvădui v vz propovădui

propăvedui v vz propovădui

propovedui v vz propovădui

PROPĂVEDUI vb. IV v. propovădui.

PROPOVEDUI vb. IV v. propovădui.

PROPOVEDUI vb. IV. v. propovădui.

propovăduĭésc și -eduĭésc v. tr. (vsl. propovĭedovati, -vĭeduĭon. V. spovăduĭesc, vedenie, veste). Vechĭ. Predic. – Și -vedésc (vsl. propovĭedati și -vĭedĭeti).

propovădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovădui esc, 3 sg. propovăduiește, imperf. 1 propovăduiam; conj. prez. 1 sg. să propovăduiesc, 3 să propovăduiască

propovădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiesc, imperf. 3 sg. propovăduia; conj. prez. 3 să propovăduiască

propovădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiesc, imperf. 3 sg. propovăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. propovăduiască

propovădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiesc, conj. propovăduiască)

propăvăduesc, -uește 3, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

PROPOVĂDUI vb. 1. (BIS.) a predica, a propaga, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ creștinismul.) 2. v. răspândi.

PROPOVĂDUI vb. v. declara, destăinui, dezvălui, divulga, împărtăși, încredința, înscăuna, întrona, învesti, mărturisi, numi, proclama, pune, revela, spovedi, spune, unge.

propovădui vb. v. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNSCĂUNA. ÎNTRONA. ÎNVESTI. MĂRTURISI. NUMI. PROCLAMA. PUNE. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. UNGE.

PROPOVĂDUI vb. 1. (BIS.) a predica, a propaga, a răspîndi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ creștinismul.) 2. a difuza, a populariza, a propaga, a răspîndi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.)

propovădui (propovăduiesc, propovăduit), vb. – A predica. – Var. propovedui. Sl. propovĕdati (Cihac, II, 395). – Der. propovedanie, s. f. (predică; orație funebră), din sl. propovĕdanije, înv.; propovednic, s. m. (propovăduitor; predicator), din sl. propovĕdĭnikŭ, înv.