20 de definiții pentru propti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPTI, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti.

PROPTI, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti.

propti [At: PSALT. 69/31 / V: (pop) ~pi, (îvr) protpi / Pzi: ~tesc / E: slv подъпрѣти] 1 vt (C. i. garduri, ziduri, construcții etc.) A pune un element de susținere. 2 vt (Înv; fig) A argumenta. 3-4 vtr A (se) rezema de ceva. 5-6 vtr A (se) apăsa cu putere, pentrua împiedica intrarea sau ieșirea cuiva. 7 vt (Pgn; rar) A imobiliza. 8-9 vtr A (se) sprijini cu toată forța de ceva în vederea unui efort. 10-11 vrt A (se) înțepeni într-un loc, sprijinindu-se. 12 vr A lua o poziție rigidă și provocatoare în fața cuiva. 13 vr (Îvr; fig) A se folosi de o proptea (1). 14 vr (Îvr; fig) A recurge la sprijinul cuiva pentru a obține ceva. 15 vr (Reg; fig) A se reface după o boală.

PROPTI, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A sprijini un gard, un zid etc. cu o proptea (sau cu mai multe) ca să nu cadă. Aceste case... erau proptite cu trunchiuri lungi de fag cojit, ca să nu se dărîme. CAMIL PETRESCU, O. I 336. Fînul cosit de curînd, adunat în cîteva clăițe proptite cu pari, umplea văzduhul cu un miros îmbătător. REBREANU, I. 19. Precum văd, aici șade cineva și i se huruie casa... Mă duc s-o proptesc cu un lemn. RETEGANUL, P. IV 54. ♦ A sprijini, a rezema. Capul mi-l proptesc pe coate, Stau pe prag, pe gînduri iar. COȘBUC, P. I 117. ♦ A așeza un obiect drept stavilă, pentru a împiedica mișcare. Fata îi propti mîna în piept. DUMITRIU, P. F. 36. 2. Tranz. A rezema un obiect de ceva (ca să nu cadă). Rămase cu ochii la furca proptită de zid, aproape de dînsul. V. ROM. decembrie 1951, 218. ◊ Refl. Gemînd mă proptesc de primul copac. BENIUC, V. 97. Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101. 3. Refl. A se sprijini de un punct de reazem în vederea unui efort. Caii se proptiră cu piepturile în hamuri și omul se lăsă iar din umeri, cu brațele încordate, țepene, în coarnele plugului. DUMITRIU, N. 146. Se propti în picioare și zvîrli cu o bucată de piatră, izbindu-l pe Goldenberg drept în față. SAHIA, N. 108. Piatra pe piept că punea, În picioare se proptea, Și, dacă se opintea. Trei stînjini în sus o da. TEODORESCU, P. P. 568. ◊ Fig. Era o noapte fără lună. În fundul răsăritului se proptiseră nori negri, ca munți încremeniți. SADOVEANU, M. C. 93. ◊ Tranz. Tîrînd Pe tată-său, care-l strîngea De mijloc și-n zădar proptea Picioarele-n nisip, cătînd Să-l ție-n loc, acum urlînd Spre rîpi el se ducea. COȘBUC, P.271.

A PROPTI ~esc tranz. 1) A sprijini printr-o proptea. 2) (obiecte) A așeza astfel încât să nu cadă; a sprijini; a rezema. /cf. sl. produprĕti

A SE PROPTI mă ~esc intranz. (urmat de un substantiv-nume de obiect concret, cu prepoziția de) A se folosi ca de o proptea; a se sprijini; a se rezema. /cf. sl. produprĕti

proptì v. 1. a pune proptea; 2. a se sprijini de. [Slav. PODŬPRIETI, a sprijini; v. poprì].

poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin.

proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unuĭ pom prea încărcat de poame, unuĭ zid ș. a.). V. refl. Mă înțepenesc bine ca să nu cad. – În est propesc, 1. opresc, 2. sprijin. În Trans. și împroptesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

propti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptesc, 3 sg. proptește, imperf. 1 propteam; conj. prez. 1 sg. să proptesc, 3 să proptească

propti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptesc, imperf. 3 sg. proptea; conj. prez. 3 proptească

propti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptesc, imperf. 3 sg. proptea; conj. prez. 3 sg. și pl. proptească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROPTI vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

PROPTI vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.)

PROPTI vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stîlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.)

propti vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

propti (proptesc, proptit), vb.1. A sprijini, a rezema. – 2. A pune, a fixa, a se rezema. – 3. A proteja, a favoriza. – Var. Mold. propi, Trans. împropti. Sl. podŭprĕti (Tiktin; Candrea). – Der. proptă, s. f. (proptea; sprijin, protecție; opoziție, rezistență); proptea, s. f. (stîlp de sprijin; ajutor; protecție; pană, piedică, frînă); proptiș, s. n. (barieră, stavilă); proptiș, adv. (pieptiș); proptitor, s. n. (oiște).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i-o propti (cuiva) expr. (d. bărbați) a avea un contact sexual (cu cineva).

Intrare: propti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • propti
  • proptire
  • proptit
  • proptitu‑
  • proptind
  • proptindu‑
singular plural
  • proptește
  • proptiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proptesc
(să)
  • proptesc
  • propteam
  • proptii
  • proptisem
a II-a (tu)
  • proptești
(să)
  • proptești
  • propteai
  • proptiși
  • proptiseși
a III-a (el, ea)
  • proptește
(să)
  • proptească
  • proptea
  • propti
  • proptise
plural I (noi)
  • proptim
(să)
  • proptim
  • propteam
  • proptirăm
  • proptiserăm
  • proptisem
a II-a (voi)
  • proptiți
(să)
  • proptiți
  • propteați
  • proptirăți
  • proptiserăți
  • proptiseți
a III-a (ei, ele)
  • proptesc
(să)
  • proptească
  • propteau
  • propti
  • proptiseră
propi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
protpi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

propti, proptescverb

  • 1. tranzitiv A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sprijini
    • format_quote Aceste case... erau proptite cu trunchiuri lungi de fag cojit, ca să nu se dărîme. CAMIL PETRESCU, O. I 336. DLRLC
    • format_quote Fînul cosit de curînd, adunat în cîteva clăițe proptite cu pari, umplea văzduhul cu un miros îmbătător. REBREANU, I. 19. DLRLC
    • format_quote Precum văd, aici șade cineva și i se huruie casa... Mă duc s-o proptesc cu un lemn. RETEGANUL, P. IV 54. DLRLC
    • format_quote Capul mi-l proptesc pe coate, Stau pe prag, pe gînduri iar. COȘBUC, P. I 117. DLRLC
    • 1.1. A așeza un obiect drept stavilă, pentru a împiedica o mișcare. DLRLC
      • format_quote Fata îi propti mîna în piept. DUMITRIU, P. F. 36. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) rezema de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rezema
    • format_quote Rămase cu ochii la furca proptită de zid, aproape de dînsul. V. ROM. decembrie 1951, 218. DLRLC
    • format_quote Gemînd mă proptesc de primul copac. BENIUC, V. 97. DLRLC
    • format_quote Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101. DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se sprijini de ceva în vederea unui efort. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Caii se proptiră cu piepturile în hamuri și omul se lăsă iar din umeri, cu brațele încordate, țepene, în coarnele plugului. DUMITRIU, N. 146. DLRLC
      • format_quote Se propti în picioare și zvîrli cu o bucată de piatră, izbindu-l pe Goldenberg drept în față. SAHIA, N. 108. DLRLC
      • format_quote Piatra pe piept că punea, În picioare se proptea, Și, dacă se opintea. Trei stînjini în sus o da. TEODORESCU, P. P. 568. DLRLC
      • format_quote figurat Era o noapte fără lună. În fundul răsăritului se proptiseră nori negri, ca munți încremeniți. SADOVEANU, M. C. 93. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Tîrînd Pe tată-său, care-l strîngea De mijloc și-n zădar proptea Picioarele-n nisip, cătînd Să-l ție-n loc, acum urlînd Spre rîpi el se ducea. COȘBUC, P.271. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.