13 definiții pentru prorocire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROROCIRE, prorociri, s. f. Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce prorocește cineva; prorocie, prezicere, profeție, prevestire. [Var.: proorocire s. f.] – V. proroci.

PROROCIRE, prorociri, s. f. Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce prorocește cineva; prorocie, prezicere, profeție, prevestire. [Var.: proorocire s. f.] – V. proroci.

prorocire sf [At: (a. 1650) GCR I, 134/3 / V: (îrg) prooro~ / Pl: ~ri / E: proroci] 1-2 Prezicere a viitorului de către un proroc (1, 4). Si: prevestire, prezicere, profeție, (asr) prorocie, (înv) plaz2, prorocestvie, prorocitură (1), (îvr) prorocenie. 3 (Reg) Orație de nuntă care prevestește viitorul tinerilor căsătoriți.

PROROCIRE, prorociri, s. f. Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce se prorocește, prezicere, prevestire, prorocie. Prorocirile mele sînt mai vrednice de crezare decît ale prorocului Ilie. VORNIC, P. 191. Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic (= se ridică). EMINESCU, O. I 45.

PROROCIRE ~i f. 1) v. A PROROCI. 2) Fapt prezis de un proroc; profeție. /Din a proroci

PROOROCIRE s. f. v. prorocire.

prorocíe și prorocíre f. (d. proroc). Profeție, prezicere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prorocire s. f., g.-d. art. prorocirii; pl. prorociri

prorocire s. f., g.-d. art. prorocirii; pl. prorociri

prorocire s. f., g.-d. art. prorocirii; pl. prorociri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROROCIRE s. 1. v. prezicere. 2. v. prezicere.

PROROCIRE s. 1. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, (livr.) predicțiune, (rar) prevestit, (înv.) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitură, prezisă, prorocestvie, prorocitură. (~ lui nu s-a împlinit.) 2. prevestire, prezicere, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

prorocire, prorociri s. f. 1. Prezicere sau anunțare precisă a unui eveniment viitor care nu poate fi cunoscut pe care naturală, ci numai din descoperire dumnezeiască. 2. Ceea ce prorocește cineva; profeție, prorocie, prezicere. 3. (Reg.) Orație de nuntă (care prevestește viitorul tinerilor căsătoriți). [Var.: proorocire s.f] – Din proroci.

Intrare: prorocire
prorocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prorocire
  • prorocirea
plural
  • prorociri
  • prorocirile
genitiv-dativ singular
  • prorociri
  • prorocirii
plural
  • prorociri
  • prorocirilor
vocativ singular
plural
proorocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proorocire
  • proorocirea
plural
  • proorociri
  • proorocirile
genitiv-dativ singular
  • proorociri
  • proorocirii
plural
  • proorociri
  • proorocirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prorocire, prorocirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce prorocește cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prorocirile mele sînt mai vrednice de crezare decît ale prorocului Ilie. VORNIC, P. 191. DLRLC
    • format_quote Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic (= se ridică). EMINESCU, O. I 45. DLRLC
etimologie:
  • vezi proroci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.