16 definiții pentru prosterna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTERNA, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostern] – Din fr. prosterner.

prosterna vr [At: HELIADE, O. II, 78 / V: (înv; cscj) proșterne / Pzi: prostern, ~nez / E: fr prosterner] 1 A se înclina până la pământ. 2 A îngenunchia în semn de venerație, de supunere, de umilință etc.

PROSTERNA, prostern, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] – Din fr. prosterner.

PROSTERNA, prostern și prosternez, vb. I. Refl. A se înclina (pînă la pămînt) în fața cuiva sau a îngenunchea în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. V. ploconi, închina. Îmi plăcea să văd toată lumea aceea prosternată la picioarele mele; erau momente cînd mă credeam o eroină de prin romane, de prin basme. VLAHUȚĂ, O. A. II 62. Căci mie-n genunche el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat. CARAGIALE, O. III 131.

PROSTERNA vb. I. refl. A se înclina pînă la pămînt; a îngenunchea (în semn de venerație, de supunere, de umilire etc.). [P.i. prostern și -nez. / < fr. prosterner, cf. lat. prosternere].

PROSTERNA vb. refl. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de venerație, de supunere). (< fr. prosterner, lat. prosternere)

A SE PROSTERNA mă prostern intranz. 1) A se închina adânc (în semn de respect deosebit, de adorație sau de umilință). 2) fig. A manifesta o admirație servilă (față de cineva); a se ploconi. [Și prosternez] /<fr. prosterner

prosternà v. a se închina până la pământ, în semn de rugăminte sau de adorațiune.

*prostérn și -éz, a v. tr. (fr. prosterner, d. lat. pro-stérnere, d. pro, înainte, și stérnere, a așterne. V. strat). Plec la pămînt în semn de respect, umilință, adorațiune: căința îl prosternă pe culpabil. V. refl. Mă înclin pînă la pămînt: a se prosterna în fața altaruluĭ, în fața celor marĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prosterna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă prosternez, 3 se prosternea; conj. prez. 1 sg. să mă prosternez, 3 să se prosterneze; imper. 2 sg. afirm. prosternează-te; ger. prosternându-mă

!prosterna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se prosternea

prosterna vb. (sil. mf. -ster-), ind. prez. 1 sg. prostern/prosternez, 3 sg. și pl. prosternă/prosternea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROSTERNA vb. a se închina, a se înclina, a se pleca. (Se ~ adânc în fața lui.)

PROSTERNA vb. a se închina, a se înclina, a se pleca. (Se ~ adînc în fața lui.)

Intrare: prosterna
prosterna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prosterna
  • prosternare
  • prosternat
  • prosternatu‑
  • prosternând
  • prosternându‑
singular plural
  • prosternea
  • prosternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prosternez
(să)
  • prosternez
  • prosternam
  • prosternai
  • prosternasem
a II-a (tu)
  • prosternezi
(să)
  • prosternezi
  • prosternai
  • prosternași
  • prosternaseși
a III-a (el, ea)
  • prosternea
(să)
  • prosterneze
  • prosterna
  • prosternă
  • prosternase
plural I (noi)
  • prosternăm
(să)
  • prosternăm
  • prosternam
  • prosternarăm
  • prosternaserăm
  • prosternasem
a II-a (voi)
  • prosternați
(să)
  • prosternați
  • prosternați
  • prosternarăți
  • prosternaserăți
  • prosternaseți
a III-a (ei, ele)
  • prosternea
(să)
  • prosterneze
  • prosternau
  • prosterna
  • prosternaseră
prosterna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prosterna
  • prosternare
  • prosternat
  • prosternatu‑
  • prosternând
  • prosternându‑
singular plural
  • prosternă
  • prosternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prostern
(să)
  • prostern
  • prosternam
  • prosternai
  • prosternasem
a II-a (tu)
  • prosterni
(să)
  • prosterni
  • prosternai
  • prosternași
  • prosternaseși
a III-a (el, ea)
  • prosternă
(să)
  • prosterne
  • prosterna
  • prosternă
  • prosternase
plural I (noi)
  • prosternăm
(să)
  • prosternăm
  • prosternam
  • prosternarăm
  • prosternaserăm
  • prosternasem
a II-a (voi)
  • prosternați
(să)
  • prosternați
  • prosternați
  • prosternarăți
  • prosternaserăți
  • prosternaseți
a III-a (ei, ele)
  • prosternă
(să)
  • prosterne
  • prosternau
  • prosterna
  • prosternaseră
proșterne
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prosterna, prosternezverb

  • 1. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Îmi plăcea să văd toată lumea aceea prosternată la picioarele mele; erau momente cînd mă credeam o eroină de prin romane, de prin basme. VLAHUȚĂ, O. A. II 62. DLRLC
    • format_quote Căci mie-n genunche el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat. CARAGIALE, O. III 131. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.