13 definiții pentru prostesc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTESC, -EASCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc.

PROSTESC, -EASCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc.

prostesc, ~ească a [At: PANN, P. V. III, 641/4 / Pl: ~ești / E: prost + -esc] 1 (Înv) Ordinar. 2 (Înv) Popular. 3 Care denotă prostie (6) Si: nătâng, neghiob, (rar) neghiobesc, nerod, nerozesc, nesărat, nesocotit, prostănac (1), (înv) prostatic1 (10).

PROSTESC, -EASCĂ, prostești, adj. 1. Care dovedește prostie, lipsă de logică sau de rațiune. V. stupid. Temerile mele sînt prostești. DUMITRIU, N. 121. Se pornește deodată pe un rîs prostesc de bucurie. REBREANU, I. 16. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, sărăcăcios, de rînd, prost (3). Un talger rudăresc, cu două fețe, prostesc. PANN, la CADE.

PROSTESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru proști; de prost. 2) Care vădește prostie; lipsit de inteligență; neghiobesc; nerozesc. /prost + suf. ~esc

prostesc a. ce arată prostie: vorbă prostească.

1) prostésc, -eáscă adj. (d. prost). De prost: vorbă, glumă, figură prostească. Rar. Simplu, ordinar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prostesc adj. m., f. prostească; pl. m. și f. prostești

prostesc adj. m., f. prostească; pl. m. și f. prostești

prostesc adj. m., f. prostească; pl. m. și f. prostești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROSTESC adj. 1. nătâng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O atitudine ~ească.) 2. dobitocesc. (O vorbă ~ească.) 3. v. nebunesc. 4. v. absurd.

PROSTESC adj. v. banal, comun, obișnuit, ordinar.

PROSTESC adj. 1. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O atitudine ~.) 2. dobitocesc. (O vorbă ~.) 3. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (O faptă ~.)

prostesc adj. v. BANAL. COMUN. OBIȘNUIT. ORDINAR.

Intrare: prostesc
prostesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostesc
  • prostescul
  • prostescu‑
  • prostească
  • prosteasca
plural
  • prostești
  • prosteștii
  • prostești
  • prosteștile
genitiv-dativ singular
  • prostesc
  • prostescului
  • prostești
  • prosteștii
plural
  • prostești
  • prosteștilor
  • prostești
  • prosteștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prostesc, prosteascăadjectiv

etimologie:
  • Prost + sufix -esc. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.