12 definiții pentru prostire (cearșaf)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTIRE2, prostiri, s. f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo.

PROSTIRE2, prostiri, s. f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo.

prostire1 sf [At: (a. 1730) DOSOFTEI, ap. GCR I, 258/26 / Pl: ~ri / E: ucr простирало] 1 (Reg) Cearceaf (1). 2 (Reg) Cuvertură. 3 (Mol) Față de masă albă. 4 (Reg) Țesătură de bumbac sau de borangic dungată, folosită la decorarea pereților, la învelitul hainelor etc. 5 (Îvr) Glugă preoțească.

PROSTIRE2, prostiri, s. f. (Mold.) Cearșaf. Moșul scoase din ladă o prostire de in curată... o așternu pe pat. DUNĂREANU, CH. 17. Un strat mare de fîn fu așezat în loc de saltea într-un colț al stînii, pe care duduca își întinse feluritele șaluri și prostiri. GANE, N. II 45. Prostirile în patu-i de negre putrezesc. NEGRUZZI, S. II 199.

PROSTIRE s.f. (Mold.) Cearșaf. Căpeteniile înfășară în prostirile aceale ce priimiră, de sprejiniră sîngele svințiii sale. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. postilĭ. Cf. l e p e d e u.

prostire f. Mold. cearșaf. [Rut. PROSTYRA].

prostíre f. (rut. prostýra, prostire, ceh. prostirka, față de masă, sîrb. prostirka, covor, d. vsl. pro-stirati, pro-strĭeti, a așterne, a întinde [rudă cu lat. stérnere]. V. pestelcă, a-ștern). Est. Cearșaf, pînză albă care se așterne pe saltea ca să te culcĭ. V. macat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prostire s. f., g.-d. art. prostirii; pl. prostiri

prostire s. f., g.-d. art. prostirii; pl. prostiri

prostire (faptul de a prosti, cearșaf) s. f., g.-d. art. prostirii; (cearșafuri) pl. prostiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROSTIRE s. v. abdicare, cearșaf, cergă, cuvertură, demisie, învelitoare, pătură, velință.

prostire s. v. ABDICARE. CEARȘAF. CERGĂ. CUVERTURĂ. DEMISIE. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prostire (prostiri), s. f. – (Mold.) Cearșaf. Rut. prostyra, sb. prostirač, din sl. prostirati „a întinde” (Cihac, II, 206). La aceeași familie pare să aparțină prostovol, s. n. (Olt., unealtă de pescar), a cărui der. nu este clară, cf. sb. prostrica (Candrea), sb. pristor „plasă”. (Tiktin, urmat de Scriban, îl pune în legătură cu sb. strovaliti „a doborî”). Cf. rostogol.

Intrare: prostire (cearșaf)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostire
  • prostirea
plural
  • prostiri
  • prostirile
genitiv-dativ singular
  • prostiri
  • prostirii
plural
  • prostiri
  • prostirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prostire, prostirisubstantiv feminin

  • 1. regional Cearșaf. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cearșaf
    • format_quote Moșul scoase din ladă o prostire de in curată... o așternu pe pat. DUNĂREANU, CH. 17. DLRLC
    • format_quote Un strat mare de fîn fu așezat în loc de saltea într-un colț al stînii, pe care duduca își întinse feluritele șaluri și prostiri. GANE, N. II 45. DLRLC
    • format_quote Prostirile în patu-i de negre putrezesc. NEGRUZZI, S. II 199. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.