PRUDENT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis.

prudent, ~ă [At: IORGOVICI, O. 41/10 / V: (înv) ~e, ~ă / Pl: ~nți, ~e / E: lat prudens, -ntis, fr prudent] 1-2 smf, a (D. oameni) (Persoană) care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns sau să constituie o primejdie Si: circumspect (3-4), precaut, prevăzător. 3 av Cu prudență (1). 4 a (D. manifestări, acțiuni sau creații ale oamenilor) Care dovedește prudență (1) Si: circumspect (1-2), precaut, prevăzător.

PRUDENT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, să-l primejduiască; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis.

PRUDENT, -Ă, prudenți, -te, adj. (Despre persoane) Care se ferește de vorbe sau de fapte ce ar putea să-i producă vreo neplăcere sau vreun neajuns; (despre gesturi, vorbe, acțiuni) care dovedește o astfel de preocupare; prevăzător, circumspect, precaut, chibzuit. Atitudine prudentă. ◊ (Adverbial) Cred că ar fi mai prudent să plecăm pentru un timp la oraș. DUMITRIU, N. 37. Intrarea pare cam obscură... N-ar fi prudent să renunțăm? TOPÎRCEANU, B. 96.

PRUDENT, -Ă adj. Prevăzător, precaut, circumspect. [Cf. fr. prudent, it. prudente, lat. prudens].

PRUDENT, -Ă adj. prevăzător, precaut, circumspect. (< fr. prudent, lat. prudens)

PRUDENT ~tă (~ți, ~te) Care prevede eventualele consecințe, orientându-se bine în mediul înconjurător; care acționează luând toate măsurile de precauție; prevăzător; precaut; circumspect. /<fr. prudent, lat. prudens, ~ntis

prudent a. prevăzător: om prudent.

*prudént, -ă adj. (lat. prudens [din próvidens], care prevede). Prevăzător, circumspect, care s’ar putea întîmpla: om, răspuns prudent. Adv. Cu prudență: a răspunde prudent.

prudente, ~ă a vz prudent

prudent adj. m., pl. prudenți; f. prudentă, pl. prudente

prudent adj. m., pl. prudenți; f. prudentă, pl. prudente

prudent adj. m., pl. prudenți; f. sg. prudentă, pl. prudente

PRUDENT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.)

PRUDENT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.)

Prudent ≠ imprudent