opțiuni
  • info

12 definiții pentru prundar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNDAR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar.

PRUNDAR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar.

prundar [At: LM / Pl: (1-5) ~e, (6-13) ~i / E: prund + -ar] 1 sn (Trs) Prund (1). 2 sn (Trs) Îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apă și oprite la cotitura râurilor, pâraielor etc., unde formează un fel de baraj. 3-4 sn (Trs; Mun) Prund (6-7). 5 sn (Buc) Cute făcută din piatră de râu. 6 sm (Orn; Mol; Mun; șîc ~-de-șes) Prundăraș (1) (Charadrius dubius curonicus). 7 sm (Reg) Pasărea Charadrius pluvialis. 8 sm (Orn; reg) Codobatură (1) (Motacilla alba). 9 sm (Orn; reg) Lăstun (Delichon urbica). 10 sm (Orn; reg) Pescărel (Cinclus cinclus). 11 sm (Reg) Pasărea Cinclus aquatica. 12 sm (Iht; reg) Fusar (3) (Aspro streber). 13 sm (Rar) Persoană care scoate și transportă prund (1).

PRUNDAR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. (Ornit.) Prundaș. Mircea... stete în loc să privească zbeguirile prundarului. La TDRG. 2. Numele unui pește răpitor care trăiește în rîuri repezi, pe funduri pietroase (Aspro Zingel).

prundar m. Zool. codobatură.

prundár, prundărél, prundăráș1, (d. prund), m. Numele unor păsărele care trăĭesc pe malu apelor (cinclus aquáticus ș. a.).[1]

  1. 1. În original, greșit: pruntăraș. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prundar (rar) s. m., pl. prundari

prundar (rar) s. m., pl. prundari

prundar s. m., pl. prundari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRUNDAR s. v. codobatură.

PRUNDAR s. v. pietriș, prund, prundăraș, prundiș.

PRUNDAR s. (ORNIT.; Motacilla) codobatură, prundaș, (reg.) bîțîitoare, codalbă, codobîță, frișcă, obrăznicătură, păstorel, păstoriță, prundurel, sfredeluș, văcăriță, coadă-făloasă, jumătate-de-pasăre, ochiul-boului, pasăre-țigănească, rîndunica-Domnului, (prin Transilv. și Maram.) slujnica-cucului.

prundar s. v. PIETRIȘ. PRUND. PRUNDĂRAȘ. PRUNDIȘ.

Intrare: prundar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prundar
  • prundarul
  • prundaru‑
plural
  • prundari
  • prundarii
genitiv-dativ singular
  • prundar
  • prundarului
plural
  • prundari
  • prundarilor
vocativ singular
  • prundarule
  • prundare
plural
  • prundarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prundar, prundarisubstantiv masculin

etimologie:
  • Prund + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.