prus¹ sm [At: MARIAN, INS. 490 / Pl: ~uși / E: ucr прус] (Ent; Buc) Șvab¹.

prus², ~ă [At: URECHE, L. 110 / Pl: ~uși, ~i, ~e / E: pn prus] 1-9 sm, a (Înv) Prusac (1-9). 10 sm (Lpl) Triburi care populau în Antichitate și în Evul Mediu țărmul de sud al Mării Baltice dintre cursul inferior al râurilor Vistula și Niemen. 11 smf (Lsg) Persoană care aparținea acestor triburi.

*prusián, -ă s. (fr. Prussien). Locuitor din Prusia. Adj. Regatu Prusian. – Și Prusác, subst. (rus. pol. Prusak). Ca adj. -ăcésc, ca adv. -ăcéște. Prusac ca adj. e neol. (Cp. cu Cazac, Poleac, Rusnac). Vechĭ Prus (vsl. Prúsinŭ).

PRUS s. v. corhan, libarcă, prispă, rus, șvab.

PRUS s., adj. v. prusac, prusian.

prus s. v. CORHAN. LIBARCĂ. PRISPĂ. RUS. ȘVAB.

prus s., adj. v. PRUSAC. PRUSIAN.

prus (-și), s. m. – Prusiac, persoană din Prusia. Sl. prusinŭ (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este dubletul lui prusian, s. m. și adj., din fr. prussien, și al lui prusac, s. m. și adj., din pol., rus. prusak.

PRUȘI s. m. pl. Triburi ale slavilor care populau în Antichitate și în Evul Mediu țărmul de S al Mării Baltice dintre cursul inferior al râurilor Vistula și Neman. Teritoriul p. a fost cotropit în sec. 13 de Ordinul Teutonic. P. au fost asimilați treptat de către germani.